Lucian AVRAMESCU

Coincidenţă sau nu, în timp ce premierul desemnat Ponta se străduieşte să-şi obţină confirmarea parlamentară, leul, poreclit, în varianta întărită, ron, se zvârcoleşte în ghearele valutelor mari, arătându-şi neputinţe şi slăbiciuni de şoricel. Imediat, savanţii din presă ai articolelor despre burse şi bani s-au năpustit să plângă instabilitatea şi să avertizeze că dacă ne mai instabilizăm niţel, leul îşi dă obştescul sfârşit. Adică nu mai schimbaţi Guvernul, că e prăpăd. Europa, universul, investitorii din Calea Lactee fug spre alte constelaţii, înspăimântaţi de fragilitatea politică din România şi îngroziţi la gândul că vine la putere opoziţia. Să râd tare sau să râd doar în mine? Să înţeleg că dacă va cădea Băsescu, aşa cum trag nădejde, nu doar eu, ci mare parte a populaţiei, se va termina cu ţara, vom fi şterşi de pe hartă? Ştiam că suntem „urmaşii lui Traian Băsescu” dar nici chiar aşa, să dispărem deodată cu el!

Guvernatorul Mugur Isărescu, în stilul nedefinit pe care i-l ştiu, a amestecat în argumentaţie, încercând să explice convulsiile leului, picnit de filoxeră, prin luna de proteste stradale şi cele două schimbări de Guvern petrecute în doar patru luni, prin zăpezile abundente şi poate prin acţiunile unor speculatori. Isărescu, pe care îl ştiu de mulţi ani (o vreme am fost chiar în relaţii amicale şi încă nu ne-am păruit în cuvinte) vorbeşte niţel mai răguşit şi evident mai puţin convingător. De ce? A mai îmbătrânit şi el, se instalează îndoiala în toate, ca reumatismul. Sau vrea să îndemne şi el spre stabilitate? Care stabilitate? Stabilitatea Băsescu? Eu ştiu că Traian Băsescu, pe reţeta cunoscută, învârtind dosare şi împărţind panică, i-a speriat pe mulţi, folosindu-se apoi de ei ca de nişte mieluşei ameninţaţi cu tăierea. Să-l fi ţinut în lesă şi pe Isărescu, un personaj care a supravieţuit multor panici? Unii aşa au scris când guvernatorul Băncii Naţionale a României, luat părtaş, a făcut toate jocurile băsiste, ajutându-l să ne bage capul în împrumuturi asasine. Ştiu ei poate ce ştiu. Eu ştiu doar că leul depinde de economie. Iar economia, cu deosebire în epoca de glorii a regimului Băsescu, a crescut, a înflorit, până când a dispărut cu totul. Că leul poate fi muşcat de coadă sau de nas şi de speculatori, de şmecherii de la butoanele financiare, e adevărat. Rănile se vindecă însă repede. Mai greu e cu economia, acesta fiind motivul pentru care noua putere care se va instala, sper, săptămâna viitoare trebuie să iniţieze măsuri deştepte de relansare.

Nu, leul nu cade din motive de schimbări de garnitură la Palatul Victoria. Se clatină câte un pic şi la schimbările de Guvern, dar îşi revine. Nu va muri nici dacă pleacă acasă Băsescu. Ba înclin să cred că revitalizarea leului, ca şi a României, se va petrece abia după căderea, aşteptată de atâta lume, a regimului care poartă deasupra acest nume. Nu a regimului pe bucăţele, ci cu totul.