Cătălin MIHULEAC

În lumea literară, ura este ceva obişnuit. Iată, Liviu Antonesei şi Casian Spiridon - doi oameni mai mult sau mai puţin de cultură - nu se au la suflet de ani buni. Păcat, căci lucrurile care îi aseamănă sunt consistente ca o mămăligă vârtoasă. Ambii conduc reviste culturale cu pretenţii, Antonesei ţinând hăţurile „Timpului”, celălalt pe ale „Convorbirilor literare”. Mai mult, chiar şi fizic sunt confundabili, amândoi având pictate pe pereţii murali ai feţei două soiuri de bărbuţe, ca să pară mai mişto din punctul de vedere intelectual.

Tot amândoi şi-au aşezat deasupra capului câte o aură cât o strachină de răzvrătiţi anticomunişti, iar dacă ar fi să te iei după ei, Ceaşcă şi comunismul românesc au sucombat datorită lor. În această calitate, al doilea s-a ales şi cu beneficiile statutului de aşa-zis revoluţionar, inclusiv cu un teren intravilan valoros. De parcă revoluţiile s-ar face pentru progresul personal, nu pentru cel general.

Dar cea mai puternică legătură dintre ei e că amândoi iubesc aceeaşi fiinţă, murind de dragoste curată pentru unul dintre cei mai regretabili primari româneşti, Gigi Nichita. Gigi, cel obsedat de Poli Iaşi, în timp ce DNA e tot mai obsedat de el.

Revista lu’ Antonesei a acordat, la finele anului trecut, premiile „Oamenii Timpului”, între laureaţi numărându-se personalităţi indiscutabile, ca Vasile Işan, rectorul Universităţii „Cuza”. Dar primul pe lista „Oamenilor Timpului” a fost tocmai Gigi Nichita!

Spiridon e mai dihai ca Antonesei. El apare pe fiecare pomelnic publicitar de susţinere a lu’ Nichita în campaniile electorale, sfătuind electoratul să-i ştampileze bucile. La ultima campanie, cea din 2008, spunea, dintr-un păginoi de gazetă: ”Îl susţin pe Nichita şi echipa lui de consilieri. Proiectele începute îşi vor afla desăvârşirea în timp şi Iaşul va deveni ceea ce ne dorim cu toţii.” Care proiecte, care desăvârşire, când până şi Poli Iaşi, vacă de muls şi agent electoral pentru Gigi, e scufundată în Liga a doua?

Dar şeful „Convorbirilor Literare” e cu siguranţă mai fâşneţ ca Antonesei. An de an, lipindu-se la fel de fel de sponsorizări interesante, inclusiv de la primărie, organizează „Zilele Convorbiri Literare” (anul ăsta, între 22-24 aprilie). În plină criză financiară, o groază de bani sunt pulverizaţi pe cazarea, crăpelniţa şi premiile pentru o gaşcă de invitaţi la acest eveniment asemănător cu o perucă de-un blond ţipător, pe care Spiridon şi-o trânteşte pe chelia sa naşpa.

Dar ştie omul ce face: bonurile de decont ajung în fond în contabilitatea-i subalternă; aşa că, adăugând nişte chitanţe fanteziste ca nişte poeme pe ici, pe colo, un băiat deştept pleacă acasă cu bani frumoşi.