TOYOTA - Noul Yaris electric hybrid
TOYOTA - Noul Yaris electric hybrid
TOYOTA - Noul Yaris electric hybrid
 
sâmbătă, 26 iun 2010 - Anul XV, nr. 148 (4439)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,9242 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,1226 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Shopping City Suceava
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |   ø imagini |   ø fişiere video
Mircea Radu IACOBAN

Mircea Radu IACOBAN


Să vezi şi să nu crezi!

Vuvuzelele

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

Cum o fi sunând singularul, vuvuzea sau vuvuzelă? Nu se-ntreabă nimeni, fiindcă pare substantiv defectiv de singular: bizarul instrument de tortură nu funcţionează decât în haită – o singurică vuvuzea? / nu-i pasă nimănui de ea! Câteva mii la un loc devin, însă, pericol public, cu dezagreabil efect imediat asupra timpanelor martirizate, dar şi cu alte nebănuite implicaţii colaterale. Faptul că africanii nu vor să renunţe la copilăreasca trompetă din plastic şi-ncearcă s-o treacă (ilicit) printre valorile etno-folclorice tradiţionale, nu foloseşte nimănui – până la urmă, nici gazdelor Campionatului Mondial. Senzaţia de disconfort acustic este percepută şi de fotbalişti, în teren, dar închipuiţi-vă ce-i în tribune, unde fiecare drăcovenie rage mai tare decât un turboreactor.

Te-ai procopsit cu un vecin vuvuzelat, ai terminat-o şi-ţi rămâne o singură şansă: procurarea vuvuzelei proprii, astfel preschimbându-te din victimă, în călău. Sunt sigur că, după meci, fiecărui spectator îi huruie capul şi-i ţiuie amarnic urechile – dar nici că se lasă şi, la jocul următor, va sufla cu entuziasm sporit în propria-i trompetă-jucărie.

Mă-ntreb cui îi place acest idiot, sfredelitor şi agresiv zgomot de fond (mai bine spus, răget de fond). Spectatorilor? N-aş crede, fiindcă-i năuceşte. Oficialilor? Au răsprotestat încă de la primele jocuri. Fotbaliştilor? Deloc, fiindcă nu mai pot comunica între ei. Nici nouă, telespectatorilor, nu ne cade prea bine, deşi aşa numitul „sunet internaţional” (zgomotul de fond furnizat odată cu imaginea) este drămuit electronic, la urechile noastre ajungând decibelii înjumătăţiţi. Creangă avea o vorbă: „şoarecele, când nu-ncape în bortă, îşi mai leagă şi-o tidvă de coadă”. După toate inconvenientele ce le presupune accederea în tribună (obligatoriul check in time-ul consistent la venire, înghesuiala, soarele, ploaia, vântul, aglomeraţia la plecare, aventura regăsirii maşinii în parcări cât Balta Brăilei etc. etc.) poftim ce lipsea – urletul vuvuzelelor. Să zicem că huruiala cumplită s-a adjudecat prin efectul tradiţiei: gata, ţine de specificul naţional, rămâne cum am vorbit în tren. Dar nu disconfortul fizic deranjează cel mai abitir, cât mai ales dispariţia totală a tribunei ca entitate, sumum al contrariilor şi personaj colectiv totdeauna implicat în construcţia şi desfăşurarea spectacolului sportiv.

Niciodată nu se va putea spune că publicul a fost al 12-lea jucător, câtă vreme în aceeaşi vuvuzelă suflă, la fel de entuziast, şi unii şi ceilalţi. Ţiuitul obsedant ar trebui să exprime, mai întâi, starea participativă (trompeţesc, deci, exist!), apoi o aprigă susţinere partizană. De partea cui? Imprecizabil. Tribuna nu mai este un organism viu, cu opinii şi reacţii când năstruşnice, când vehemente, când ironic-inteligente, când duios... agramate. Niciodată o echipă în dificultate n-are cum simţi sprijinul galeriei, câtă vreme vuvuzelele se înmănunchiază într-unul şi acelaşi impersonal răget de fond, până la urmă neutru ca finalitate. Ar fi un singur firav avantaj: nu mai răsună neruşinatele înjurături şi celelalte trivialităţi, dar este atacat efectul şi nu cauza. Nu s-aud fiindcă... n-au cum să se mai audă, doar nivelul de cultură şi civilizaţie al spectatorului n-are cum să-l rafineze... vuvuzeaua.

În meciurile de pe bătrânul continent, spectacolul sportiv este însoţit de reprezentaţia adiacentă a tribunei, care preia suferinţa ori bucuria din teren, spre a le amplifica de mii şi mii de ori şi a le converti în reacţii emoţionale uneori mai interesante decât jocul însuşi. Unde cântă vuvuzeaua, bâzâială otova. Aţi remarcat, desigur, cât de reconfortante sunt întreruperile accidentale din transmisia directă, când dispare pentru o clipă-două hărmălaia de fond şi rămâne doar vocea comentatorului. Drept pentru care îmi amintesc vorbele lui Vararucci: „Unde grăiesc broaştele, tăcerea e-o podoabă.”

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Vuvuzelele.
 Vizualizări articol: FLOOD/SPAM | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 5.0 din 10 voturi
Vuvuzelele5.0510

Facos Suceava
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Alte articole semnate de:
Cătălin MIHULEAC
Cătălin MIHULEAC
Mircea Radu IACOBAN
Mircea Radu IACOBAN

 

 

RE-PAIR
Directia Generala Anticoruptie
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei