Cătălin MIHULEAC

Compatrioţii noştri foarte rotofei la portofel se asigură nu doar să trăiască boiereşte, ci să şi aibă parte de condiţii de cinci stele, după ce se învrednicesc să treacă râul Styx, spre cele veşnice. Pentru cei cu potenţă financiară deosebită, cavourile nu mai sunt doar nişte adăposturi decente pentru petrecut eternitatea, ci nişte viloanţe la şapte ace, prevăzute cu dotări ce îmbină confortul maxim cu o arhitectură foarte plăcută ochiului. Marmoră, termopane, tigri împăiaţi, fotolii şi canapele de piele pentru servit cafeaua şi citit ziarul, cameră de oaspeţi - că nu se ştie niciodată ce persoană apropiată pică în vizită -, poate şi o mică piscină; toate laolaltă asigură în cavou nişte condiţii la care visează a pagubă mulţi chiar dintre cei vii.

Dar lucrurile nu se opresc aici. Respectându-se probabil nişte ultime dorinţe ale defuncţilor, mulţi români cu dare de mână îşi îngroapă rudele şi prietenii alături de accesorii tehnice despre care se presupunea eronat că s-ar adresa doar vieţuitorilor: televizoare de preferinţă cu plasmă, telefoane mobile ca să le porţi cu tine când te plimbi pe bulevardele paradisului, leptopaşe pentru a accesa „www. Rai-Iad” ori siteuri din alea cu diavoliţe mai mult fără ţoale pe ele, decât cu...

Ce să-i faci, posteritatea e lungă, după unele teorii chiar nesfârşită, aşa că, pentru a nu te cuprinde urâtul şi a nu căsca prea des, te mai iei cu una, te mai iei cu alta... Te mai uiţi la revista presei sau la un thriller pe „HBO”, mai contempli câte o reclamă la absorbante sau la vinul „Sânge de taur” cu greţoşii ăia doi pe care mi-e scârbă şi să-i numesc; ori îţi suni la telefon neamurile, să le întrebi cum e vremea pe acolo pe jos, unde lumea dă drăcos din mâini şi din picioare. Dacă ai mai multe de discutat, poţi intra cu cei dragi pe „messenger”, deşi nu ştiu cât de des cade Internetul pe lumea cealaltă.

Sunt convins sută la sută că, puţin depăşit de evenimente, Dumnezeu se gândeşte tot mai des să-şi vândă afacerea.