Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
E-o mărturisire neobişnuit de sinceră, născută din angoasele veacului şi din lipsa răspunsurilor la marile întrebări puse din totdeauna la adresa condiţiei umane. Pare-se că nu-s, totuşi, destule, câtă vreme pe internet au fost postate recent nu mai puţin de 42 (!) filme, mai toate menite să înspăimânte şi să avertizeze. Mi-a luat o zi întreagă să le văd în detaliu, unul câte unul, pentru a desprinde singura concluzie posibilă: mare e grădina lui Dumnezeu! Alături de minicreaţii cinematografice realmente interesante, capabile să te pună serios pe gânduri, sunt postate meditaţii pline de morgă şi mister ale unor personaje ce se leagă la cap evident fără să-i doară. Gregg Braden ne informează că ne aflăm în preajma „schimbării erelor”, că miezurile interne ale pământului se vor opri din rotaţie (?), că scade magnetismul terestru şi creşte frecvenţa (cui?) şi că, în fine, în corpurile noastre se va petrece o modificare a structurii cristalelor.
Toate fiind iniţiate, dacă nu şi determinate, de schimbarea din 1996-1997 a celei mai mari furtuni solare, care, din acel moment, a-nceput să se rotească în sens invers. Aşa o fi, numai că firul logic al expunerii se încâlceşte prin tot soiul de paranteze, până la deplină mistuire. Mai organizat şi mai convingător, David Bruce Hughes recurge la planşe, grafice şi demonstraţii animate, izbutind ca, în prima parte a filmului „Esoteric agenda” să ne intrige: la fiecare 26.000 de ani, sistemul nostru solar trece prin cele 12 semne zodiacale. Ne aflăm în cel de al 5-lea ciclu solar, început în anul 3113 î.C. şi care se va termina, conform tuturor calculelor şi predicţiilor, în 2012 d.C. Sfârşitul lumii? Nu chiar. Ar fi o cale pentru salvarea omenirii: întoarcerea la traiul în mediul natural şi abandonarea a tot ce ne-a oferit civilizaţia până acum.
Mai aflăm că „încălzirea globală este o gogoriţă”, că „atomul este gol pe dinăuntru” (?) şi că trăim începutul unei schimbări majore la nivel fizic şi spiritual, omul aflându-se „într-un proces de transformare către forme de lumină care nu aparţin acestei lumi” (!) La urma urmei, cât mai este până în 2012? Vom trăi/muri şi… se va vedea. „Legenda Atlantidei”, film în care apare şi controversatul Däniken, debutează cu un fond sonor ce se vrea prăpăstios, menit să sloboadă fiorii neliniştii – ceea ce merge în cazul celor făr-de cultură muzicală.
Restul muritorilor, recunoscând „Carmina Burana” şi ştiind că-i o piesă compusă pe texte violent satirice, deci, deloc triumfal-marţială, ci dimpotrivă, o lasă să fie utilizată anapoda şi incult inclusiv de Traian Băsescu (momentul de vârf al revelionului din Piaţa Universităţii) şi – îmi pare rău, dar asta e – de noul lider de partid Antonescu (la finele Congresului PNL). Däniken îşi susţine cunoscutele-i teze („suntem o creaţie a extratereştrilor”), mută divinitatea din cer, în centrul pământului şi aduce năucitoarea informaţie că, în Africa, a fost descoperit un depozit de uraniu… lichid (!), utilizat cândva de musafirii din spaţiu. Alt filmuleţ, „Codul lui Moise”, ne oferă ultimativ 40 de zile pentru necesara noastră regenerare spirituală. Argumente: Noe a stat 40 de zile în potop, Isus a stat 40 de zile pe Muntele Ispitelor, Moise a stat 40 de ani în deşert…
Multe dintre peliculele aflate în buchetul celor 42 încep prin demonstraţii logice, alunecă uşurel spre ilogic şi eşuează în pură propagandă sectantă. Ceea ce n-are cum să ne intereseze. Mai degrabă încercăm să reţinem, din alte filme, câteva idei pe marginea cărora se poate medita: „Salvarea mediului? Nu! Mediul va supravieţui oricum. Noi suntem cei în pericol de a dispare.” Sau: „Poate că nu vor mai exista oameni, dar pământul se va regenera. Pământul are tot timpul din lume. Noi, nu.”
Spaime…
