Cătălin MIHULEAC

La finele lunii mai, am avut prilejul să vizitez târgul „Interzoo”, ţinut din doi în doi ani la Nürnberg, loc de întâlnire a marilor producători şi distribuitori din industriile care înfloresc pe lângă vietăţile de companie. Deşi m-am considerat dintotdeauna un înrăit contemplator al frumuseţii colegilor noştri de regn, nu bănuiam nici pe departe avântul luat de această piaţă, ce oferă animalelor nu numai hrană şi medicamente, ci şi utilităţi şi brizbrize de tot felul: de la cuşti la acvarii încastrate decorativ în corpul birourilor, de la jucării la zgărzi de strălucirea colierelor, de la parfumuri fine la bere slab alcoolizată, only pentru câini, hamsteri şi pisici.

O sumedenie de companii mondiale şi-au împrăştiat marfa în vastul spaţiu expoziţional al târgului, iar ochii mei au avut ce da de lucru unei uluiri în continuă creştere. Deşi, din păcate, am avut tristeţea să constat că şi animalele, la fel ca oamenii, sunt nemilos stratificate social; între un câine fiţos, cu zgardă din mărgăritare Swarovski, şi un Azor flocos şi înlănţuit în ogradă, fără identitate în cuşca lui plouată, putând fi măsurată aceeaşi distanţă ca între un miliardar de Monaco şi un locatar zdrenţăros al adăposturilor sociale.

În mod cert, gradul de civilizaţie a unei ţări poate fi măsurat şi prin grija nutrită pentru animalele de companie, România aflându-se – previzibil – pe undeva prin coada cozii. Pentru că, la noi, doar şase la sută dintre proprietarii de animale se aprovizionează cu hrană şi celelalte trebuincioase din reţelele specializate; faţă de Cehia, bunăoară, cu 65 la sută, ţară dată mereu de exemplu în această privinţă. Stăm prost şi-aici, monşer, ne spune răceala cifrelor, deşi ne putem lăuda cu o zestre naţională de patru milioane de câini şi trei milioane jumătate pisici. Dar numai 540.000 de câini şi 440.000 de pisici apar în catastifele oficiale, de unde reiese că majoritatea animalelor noastre de companie latră şi miaună la negru, fără carte de muncă, primind pentru activitatea lor o bucată de mămăligă şi un ceaun cu lături.

La târgul „Interzoo” din  Nürnberg, m-am întâlnit cu un nou exemplu magistral de ipocrizie omenească, fiindcă ce ţări credeţi că au dominat, prin număr şi varietate, produsele destinate câinilor? N-o să ghiciţi: ţările asiatice. Coreea, Thailanda, China... Ţări unde junii invită junele la cine romantice cu fripturi aromate de câine; ţări unde mămicile pregătesc prichindeilor pacheţele cu şniţel de căţel; unde miniştrii se răsfaţă la dineuri cu rafinate sortimente de pulpă de câine; unde, înainte de a lua calea bucătăriilor, câinii sunt zdrobiţi în bătaie cu vergile, pentru a li se ridica nivelul de frăgezire.

Firi practice, asiaticii scot din produsul numit „câine” maximum de profit: pentru piaţa mondială, secţia de inventică scorneşte zgărzi cu sisteme electronice de detectare, cuşti scumpe cu dormitor, living-room şi alte alintături; în timp ce pe plan intern are cuvântul măria sa, Măcelarul.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Câini cu mărgăritare Swarovski în coadă.

Comentarii