Războaiele fac victime. Refugiaţii polonezi din ‘39 (II)

Au existat şi momente artistice înălţătoare, semnate de tânăra violonistă Teodora Ciurezu (Câmpulung Muscel) şi profesorul Grigore Leşe (Bucureşti). Prima a interpretat strălucit piese de Ciprian Porumbescu, Enescu şi Chopin, în timp ce al doilea a încântat auditoriul, şi în primul rând pe istoricii străini (lituanianul Kestutis Gesevicius din Vilnius; delegaţia Institutului Naţional al Memoriei din Varşovia, condusă de dl. Marcin Majewski, şeful Departamentului Cercetare, echivalentul C.N.S.A.S.-ului din Bucureşti). Doinele de jale interpretate de Grigore Leşe l-au impresionat puternic de invitatul lituanian, care a şi comunicat faptul că există, poate, o legătură tainică între dânşii şi noi, românii, prin “daina” lor ancestrală.

Ceremonii religioase catolice şi ortodoxe, cu depunere de flori inclusiv de Consulul Poloniei la Bucureşti, au avut loc la Monumentul Eroilor Polonezi din cimitirul ortodox al parohiei Flămânda, complexul monumental Zidul Roşu, dedicat Haiducilor Muscelului (16 persoane executate în vara anului 1919, în frunte cu fraţii Toma şi Petre Arnăuţoiu), la Mausoleul de la Mateiaşul, dedicat victimelor înregistrate de ambele părţi beligerante în timpul Războiului de Întregire, la Reşedinţa Patriarhală de la Dragoslavele, unde s-a servit prânzul.

A doua zi, în prezenţa Înalt Preasfinţitului Părinte Calinic, s-au dezvelit şi sfinţit plăcile comemorative dedicate memoriei Contesei Livia de Dymsza Maiorescu şi preotului Gheorghe I. Cotenescu, unul din profesorii elitei Bisericii Ortodoxe Române (începând cu Patriarhii Justin Moisescu şi Teoctist Arăpaşu şi terminând cu mari duhovnici ai Neamului, de la Sofian Boghiu la Iustin Pârvu).

Sesiunea dedicată refugiaţilor polonezi a beneficiat de un număr record de lucrări ştiinţifice. Printre cei care s-au remarcat prin ineditul informaţiilor şi imaginilor prezentate s-au numărat: ambasadorul Nicolae Mareş, Marcin Majewski (autorul unei ample lucrări, bazată pe documente identificate în fondurile Arhivelor Naţionale Centrale din Bucureşti, dedicată refugiaţilor polonezi din perioada 1939-1947), Florin Stan (Min. Af. Ext.), gen. Virgil Bălăceanu (fost reprezentant militar la NATO), col. Gheorghe Stroe, Dr. Silviu B. Moldovan (C.N.S.A.S.), Dr. Preutu Cristina (Univ. “Al. I. Cuza”, Iaşi), Nicuşor Marian Pele Trăiloiu şi Stoea Mariana-Claudia (Arhive Mehedinţi), Manuel Stănescu (M.Ap.N. – I.S.P.A.I.M.), plus forţele locale: prof. Tiberiu Vlad Tudor (Rucăr), preot Gheorghe Cîrstina (Dragoslavele), prof. Lavinia Simona Bădulescu, Radu Petrescu-Muscel şi Dr. Gheorghe Radu (C-lung Muscel).

La secţiunea dedicată comemorării a 70 de ani de la moartea, aflată în refugiu la Câmpulung Muscel cu două fete şi două nepoate, în 1946, a Contesei Livia de Dymsza Maiorescu, fiica lui Titu Maiorescu, dl. Kestutis Gesevicius (Vilnius) a încântat auditoriul cu o expunere caldă, pigmentată cu numeroase imagini din arhivele Muzeului Regiunii Rokiskis, utilizate ca material iconografic la o carte de excepţie dedicată Conacului Ilzenberg, devenit, prin grija româncei, o bună pianistă, centrul de atracţie al nobilimii lituaniene, poloneze şi ţariste. După 1990, fostului C.A.P. comunist, un mecena local a reuşit să-i insufle viaţă, redevenind un centru de atracţie binecunoscut şi în România.

Dl. Radu Petrescu, într-o lucrare documentată, a demonstrat şi invitatului lituanian, luat prin surprindere, că în sângele lui Vlad Ţepeş (Dracula, Prinţul Vampirilor) există şi sânge lituanian, prin prinţesa Ringala, a doua soţie, catolică, a Domnitorului Alexandru cel Bun, socrul mic al lui Drăculea, tatăl lui Vlad Ţepeş.

La sesiunea dedicata victimei colaterale a războiului care a fost istoricul Nicolae Iorga, ambasadorul Nicolae Mareş a demonstrat prietenia neştirbită de jocurile politice pe care acesta a arătat-o în permanenţă faţă de Polonia şi poporul polonez, înscrisă zi de zi, cu litere de foc, în paginile „Neamului Românesc”. O atitudine care avea să-l coste viaţa imediat după sosirea în fruntea ţării a legionarilor, alături de generalul Ion Antonescu.

Dl. Radu Petrescu-Muscel a recitat câteva strofe din trista poezie „Wavel”, scrisă de Nicolae Iorga în ziua în care trupele germane au ocupat Cracovia. Inclusiv o încercare de traducere a lor în limba engleză. Acelaşi lucru l-a făcut şi cu poezia „Odă Câmpulungului”, publicată în august 1945 de un polonez refugiat în zonă şi aflat în curs de repatriere.

La final, participanţii, în frunte cu Înalt Preasfintiţul Calinic, au semnat o “Moţiune” care recomandă autorităţilor locale înfăptuirea în cel mai scurt timp a următoarelor acţiuni: înfrăţirea cu localităţile Rokiskis (Lituania) şi Michalowice (Polonia), stradă eponimă şi cetăţenie de onoare post-mortem pentru Contesa Livia de Dymsza Maiorescu, stradă eponimă, cetăţenie de onoare post-mortem şi placă memorială la Dragoslavele pentru Mareşalul Rydz-Smigly, placă memorială la Stoeneşti pentru localnicii care l-au ajutat pe colonelul martir Gheorghe Arsenescu (printre care se numără şi preotul profesor Gheorghe I. Cotenescu, unul dintre cei 30 de musceleni condamnaţi în mai 1950 pentru apartenenţa şi sprijinul logistic acordat „Haiducilor Muscelului”).

Televiziunile locale Muscel TV şi Clar TV au filmat în întregime lucrările simpozionului, prezentând ştiri şi filme montate. Comunicatele de presă emise anterior şi post-eveniment au fost distribuite pe fluxul de ştiri de către Agerpres, publicaţia de limbă engleză Nine O’Clock, respectiv pe site-urile Institutului Naţional al Memoriei (Varşovia) şi al Conacului Ilzenberg (Ilzenberg Dvaras).

În concluzie, o primă ediţie reuşită. Vor mai urma şi altele? Cu siguranţă. În special pentru că ne dorim să-i avem printre noi, în 2017, atât pe sucevenii de la Dom Polski, cât şi pe literaţii şi istoricii din Bucovina (ex. dl. Filipciuc, din celălalt Câmpulung, cel Moldovenesc). Iar dacă ne veţi invita şi Dvs. la Suceava, nu vom pregeta.

Dragi bucovineni, vă rugăm să nu uitaţi faptul că în 1940, apoi în 1944, noi v-am primit cu drag în Muscelul strămoşesc. Am trăit împreună şi binele şi răul. Iar de la noi v-aţi întors cu bine, copii, tineri şi bătrâni, reconstruind o ţară pustiită de război.

Vă dorim mult succes şi suntem convinşi că Dom Polski Suceava va reuşi să facă din această ediţie, a XVIII-a, o nouă reuşită pe drumul consolidării tradiţionalei prietenii dintre popoarele celor două ţări la un moment dat vecine.

Radu Petrescu-Muscel, membru SSIR, ARIP, UZPR

Bucureşti, 06.09.2016