„Ca dirigintă am fost jenată să-i întind doar o diplomă”

Vă scriu cu entuziasmul celei de-a doua tinereţi, pe care am trăit-o în acest an!

Acum trei ani, clopoţelul şcolii din Colacu mi-a vestit pensionarea. Ruptura de şcoală – după 37 de ani – a fost brutală: nimeni n-a mai avut nevoie de persoana mea, nici măcar când doamna profesoară nou-venită absenta. E greu să nu ştii ce să faci cu timpul tău! Puţine flori, la propriu şi la figurat, mi-au trecut de-atunci pragul. Le mulţumesc din toată inima, aşa cum le mulţumesc şi doamnelor de la şcoala de la centru care m-au solicitat la câteva supliniri.

Din luna ianuarie am trăit nesperata bucurie de a preda din nou, în comuna Breaza. Trebuia să-mi dovedesc şi aici, ca-n atâţia ani, că munca la şcoală se face într-o mare echipă: elevi, profesori, părinţi. Trebuia să arăt că nu sunt „o vechitură” încă.

Breaza m-a primit cu o căldură pe care n-am s-o uit vreodată, începând cu acest colectiv mic de cadre didactice, bine sudat şi cu domnul director. Buna creştere a elevilor mari şi mici, respectul tuturor oamenilor din comună, toate acestea m-au făcut să mă simt de-a lor. Le mulţumesc mult, prin intermediul dvs.

Masa de adio a clasei a VIII-a, serbarea de sfârşit de an sunt momente prea emoţionante, ca să rişti să vorbeşti prea mult. Admiram programul – de la grădiniţă, apoi frumoasa „Serbare a Abecedarului” a clasei I, „S.O.S. Natura!” în care costumaţia elevilor clasei a II-a şi a IV-a a avut nevoie de atâta inventivitate şi măiestrie, ascultam grupul vocal al clasei a III-a în care o gâgâlice de fetiţă – Amina – e mai mică decât talentul său. La sfârşit, au intrat pe scena Căminului cultural modern şi spaţios elevele claselor V – VIII: frumoase, tinere, talentate, vesele, cu potpuriul lor de cântece populare. Îi priveam pe toţi şi mă gândeam: „Cum să opresc timpul?”.

La premiere aş fi avut nevoie de o diplomă specială, mare de tot, s-o acord comunei Breaza şi oamenilor ei! Mare păcat că sponsori nu există, mare păcat că primăria nu ia mai în serios problema stimulării elevilor premianţi cu volume îndrăgite.

Elevul Alexandru – Teodor Ganţă, clasa a VII-a, a venit zilnic la şcoală cu surioara lui, Larisa (de 5 ani) de mână din vârful muntelui, dintr-o căsuţă fără curent electric. Îşi rupe câte două ore din somnul de copil, îşi rupe timpul de joacă sau de învăţat, pentru a ajunge la timp: iarna prin nămeţi şi viscol, vara – lac de transpiraţie. Alex, stimaţi cititori, nu poate sta şi el (ca miile de copii din ţară) în faţa calculatorului, nu poate vedea un desen animat, pentru că nu are curent electric, iar construcţia unei căsuţe în vatra satului se împiedică de multe probleme.

Ca dirigintă am fost jenată să-i întind doar o diplomă lui Alex Ganţă care, în ciuda dificultăţilor a obţinut premiul I, cu media 9,82, când s-ar fi bucurat împreună cu Larisa de o carte frumoasă.

Vă doresc o vară frumoasă!

Cu toată consideraţia, prof. pens. Glicheria Şandru, comuna Fundu-Moldovei