Nu plânge că s-a terminat, zâmbeşte că s-a întâmplat

Miez de iunie – 2010.

Agenda conducerii Colegiului „Alexandru Cel Bun” din Gura Humorului e, din nou, foarte încărcată. Încă înainte de ora 8, cancelariile sunt pline. Profesorii reflectează asupra mediilor, se trec ultimele lucrări, diriginţii supervizează situaţiile. În unele clase se fac recapitulări finale.

Se simte febra sfârşitului de an.

Miez de zi – bate gongul.

Curtea colegiului, aleile devin neîncăpătoare.

Elevii celor 11 clase terminale, personalizaţi prin splendoarea vârstei şi ţinutei specifice absolvenţilor (fiecare purtând robă), se deplasează însoţiţi de diriginţi şi profesori, mai întâi, spre Primărie unde sunt întâmpinaţi, felicitaţi şi cinstiţi cu şampanie de primarul oraşului, domnul Marius Ursaciuc.

- Ce-i, grevă? mă-ntreabă un bătrânel, sperând că încă se mai poate întâmpla ceva.

- Nu, staţi liniştit, îi răspund, fermecată de ceea ce se întâmplă în jur;

E cursul festiv al absolvenţilor claselor a 12-a.

Întreaga suflare a oraşului este în extaz. Apoi, sala Casei de Cultură se umple de frumuseţea tinerilor şi a dascălilor lor. E un spectacol splendid.

Într-o atmosferă foarte plăcută disting chipurile celor două superbe directoare: Ursaciuc Mihaela şi Mariana Pintilie, una de formaţie realistă, cealaltă umanistă. O potrivire extraordinară în gânduri şi-n fapte.

Sunt prezentaţi şi felicitaţi şefii de promoţie, doi elevi excepţionali: Iancu Dărămuş şi Dănilă Roxana. Cei doi, ca şi părintele Nicu Dărămuş, s-au distins prin intervenţii deosebite. Apoi, rând pe rând, se fac urările de rigoare, de către diriginţii claselor terminale, realizându-se, după premiere, fotografii de grup.

O parte dintre absolvenţi sunt admişi deja la universităţi de prestigiu din străinătate.

Consiliul profesoral de încheiere, urmat de un alt moment de o încărcătură emoţională, rar întâlnită:

Retragerea într-o altă etapă existenţială a profesorilor: Ioan Toma, Rachila Morar Balan, Livia Firisievici, Margareta Gorcea.

Şi iarăşi intervin cei doi directori, unii colegi de suflet şi responsabilul grupei sindicale pentru a le aprecia activitatea şi a-i felicita.

Cu toţii avem lumină în priviri. Starea noastră a fost împărtăşită şi de această dată de primarul oraşului, domnul Marius Ursaciuc, care a avut o vorbă bună şi o urare pentru fiecare.

A urmat apoi cuvântul sărbătoriţilor, intervenţii de înaltă simţire.

Vi-l prezentăm pe acela al doamnei profesor Morar Balan Rachila.

„Trăim nişte vremuri în care dacă ai încerca să rosteşti o alocuţiune pe o anumită temă, fie ea şi pensionarea, rişti să devii ridicol. De aceea, am să restrâng la maximum posibil discursul meu, care, iniţial, se voia patetic, ba chiar cu o tentă lacrimogenă.

Viaţa, lucrul cel mai de preţ încă păstrat şi pe care o datorăm creatorului suprem şi părinţilor, (unii prezenţi, alţii absenţi, dar unici în felul lor), ni se derulează între două certificate, unul de naştere şi celălalt de deces, ambele cred, programate.

Între ele se înscriu nişte momente, mai mult sau mai puţin plăcute, iar înţelepciunea constă în a depăşi, de fiecare dată, ce-i greu şi a o lua iar şi iar, de la capăt.

Vă vorbeşte un om cu 40 de ani de experienţă în şcoală. Şi nu de puţine ori s-a încercat anularea onoarei profesiei noastre, dar noi, parafrazez: „ca trestia ne-am îndoit sub vânt, dar nu ne-am dat şi-aici am stat …”

Şi toate evenimentele care se succed nu sunt la rândul lor întâmplătoare. Nu este întâmplător nici faptul că eu sunt acum aici şi încerc să rostogolesc o picătură de nostalgie. Am dorit şi mulţumesc că mi s-a permis să marchez retragerea mea din şcoală în acest cadru, întrucât cea mai mare parte din activitatea mea s-a desfăşurat în aceste locuri.

De-a lungul timpului m-am intersectat cu mulţi dintre colegii prezenţi în sală, identificându-ne prin aspiraţii, implicându-ne în tot ceea ce înseamnă şcoală. Mă-ntreb retoric, ce-i drept, ce-ar fi profesia noastră dacă ar fi lipsită de acel dram de Dumnezeire – harul, lipsită de iubirea aproapelui, în cazul nostru copilul, elevul, raţiunea existenţei noastre profesionale.

Toastez dintr-un profund respect pentru profesiunea de dascăl. Mă simt onorată să celebrez aceste clipe unice alături de minunaţii colegi Ioan Toma, Livia Firisevici şi Margareta Gorcea.

Preţuiesc acest colectiv şi mai presus de toate echipa de conducere a colegiului. Având nişte termeni de comparaţie, îmi permit să afirm cu deplină responsabilitate că nicicând şi niciunde n-am întâlnit o echipă mai performantă, ce lucrează cu dăruire, pasiune, stăpânire de sine, diplomaţie în a evita conflictele, potrivit timpului ce-o străbate. Nici chiar eu însămi nu mi-am fost un director mai bun, decât cei de faţă.

Îmi vine acum în minte ideea: nu plânge că s-a terminat, zâmbeşte că s-a întâmplat. Iar eu ies zâmbind pe poarta colegiului afirmând:

Pe scena vieţii din Humor,

Eu am jucat mai multe roluri,

Niciunul însă de mărimea

Aceluia de profesór.”

Rachila MORAR BALAN, profesor
Colegiul „Alexandru Cel Bun” Gura Humorului
e-mail: morarbalanrachila@yahoo.com