Vreau să aduc la cunoştinţa opiniei publice faptul că în justiţia suceveană legea este încălcată chiar de către cei care trebuie să o aplice: organele de urmărire penală şi unii judecători. Astfel, în luna noiembrie 1999, fiica mea, Senciuc Oresta, a fost victima unei tâlhării sustrăgându-i-se în plină zi, în stradă, unele bunuri (cal, faeton, harnaşamentele, precum şi un telefon mobil) de către numiţii Nicşan Mircea, Nemaciuc Ioan şi Catargiu Vasile, toţi domiciliaţi în comuna Calafindeşti – actuala Şerbăuţi, satul Călineşti.

Cu ocazia deposedării de bunurile sus menţionate, fiica mea a fost aruncată din căruţă la marginea şanţului, suferind leziuni care au necesitat un număr de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

A fost sesizat în aceeaşi zi postul de poliţie Dărmăneşti, pe raza căruia s-a petrecut fapta, asupra celor întâmplate.

De aici au intrat în scenă organele de urmărire penală, respectiv plt. Râpan Dumitru, de la poliţia Dărmăneşti care, din toate cele ce s-au întâmplat ulterior, rezultă că se afla în relaţii de prietenie cu unul dintre autori, respectiv Nicşan Mircea, patron al SC. Nicşan S.R.L din satul Călineşti.

Ca atare, s-a dat soluţia de neîncepere a urmăririi penale în ce priveşte infracţiunea de furt calificat, confirmându-se sesizarea instanţei de judecată doar în ce priveşte infracţiunea de lovire. Soluţia a fost confirmată prin rezoluţie de către procuror şi apoi menţinută prin sentinţa penală 662/2001 de către Judecătoria Suceava, care a considerat că în cauză se impune doar aplicarea unei amenzi penale faţă de cei trei.

Am atacat sentinţa cu recurs, iar Tribunalul Suceava a admis recursul, trimiţând cauza la Parchet pentru a se efectua cercetări faţă de cei trei inculpaţi cu privire la infracţiunea de furt calificat, considerând că infracţiunea de furt şi cea de lovire sunt concurente. Acelaşi plutonier Râpan Dumitru, de la poliţia Dărmăneşti, a ignorat decizia Tribunalului, dând un nou referat cu propunere de N.U.P deşi, dacă ar fi respectat decizia mai sus amintită, cât şi dispoziţiile Codului de Procedură Penală, ar fi trebuit să facă cercetări pentru furt.

În virtutea inerţiei, procurorul Paula Simona Ghica, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, fără a citi măcar dosarul, a confirmat soluţia dată de poliţist, dar nu a binevoit să-mi comunice acasă rezoluţia, aşa cum prevede legea. Cauza a fost judecată în primă instanţă şi apoi din nou în recurs, unde vreau să arăt că din compunerea completului de judecată la Tribunal în rejudecare, doamna judecător P.C. care a judecat şi prima dată în recurs nu a binevoit să se abţină de la judecată, deşi se afla clar în unul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de articolul 48 din Codul de Procedură Penală.

Deci acelaşi judecător care iniţial a considerat că există infracţiunea de furt ulterior la rejudecare şi-a schimbat total opinia, nemaivorbind de faptul că era obligată prin lege să nu participe la acea şedinţă de judecată.

Deoarece Parchetul nu a binevoit să-mi trimită acasă nici una din cele două rezoluţii, după ce decizia penală 136/2004 a rămas definitivă, nu mi-a rămas decât să atac cu plângere cele două rezoluţii. Ca atare am formulat la 20.04.2004 plângere împotriva actelor procurorului, tocmai având în vedere că în recercetare nu a fost respectată, de către organele de urmărire penală, decizia Tribunalului prin care s-a dispus în mod expres să se facă cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii de furt. În mod surprinzător, la  Tribunal, alături de completul de judecată din care a făcut parte şi judecătoarea Negură Adina (fostă Hariton), ca reprezentant al Parchetului a fost acelaşi procuror Paula Simona Ghica, a cărui rezoluţie am contestat-o în instanţă. Măcar de bun simţ, dacă nu pentru a respecta legea procurorul sus amintit trebuia să se abţină de a participa la judecată.

În concluzie, vreme de aproape cinci ani am umblat prin sălile de judecată pentru a-i căuta dreptatea fiicei mele (ea era elevă la liceu), minoră când s-a săvârşit fapta, dar influenţele locale, puterea financiară a inculpatului Nicşan Mircea, mărturiile mincinoase ale unor martori plătiţi de acesta din urmă şi a celorlalţi inculpaţi, cât şi nerespectarea legii de către unii procurori şi judecători au făcut ca toate demersurile mele să fie zadarnice, ba mai mult decât atât să fiu obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Acum mă întreb ce rost mai are să-ţi cauţi dreptatea prin sălile de judecată cu judecători plătiţi din banul public, adică şi al meu ca şi contribuabil, de vreme ce un individ cu putere financiară, patron de abator, a reuşit, cu concursul acelor judecători, poliţişti şi procurori ca din inculpat să ajungă nevinovat, iar fiica mea, din partea vătămată a ajuns la să fie acuzată şi privită ca fiind o infractoare.

Vă rog să vă aplecaţi asupra cererii mele, vă stau la dispoziţie cu toate actele, ca să vă puteţi face şi domniile voastre o părere obiectivă despre acest caz şi să prezentaţi opiniei publice acest caz de nedreptate a justiţiei din ţara noastră, justiţie de care un număr copleşitor de cetăţeni de bună credinţă sunt nemulţumiţi, şi care azi mai ajung să fie şi felicitaţi în presă de către reprezentanţii CSM.

Cu respect Senciuc V. Vasile
sat Călineşti Cuparencu (Arini) com.  Şerbăuţi  Jud. Suceava

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului „În justiţia suceveană legea este încălcată chiar de către cei care trebuie să o aplice”.

Comentarii