Narcis SIRETEANU

Pe ăştia de la Vacanţa Mare i-am considerat întotdeauna nişte tolomaci plecaţi cu mintea într-o excursie lungă şi îndepărtată, de unde au rătăcit drumul de întoarcere. Ei sunt nişte tolomaci desăvârşiţi, agresivi şi foarte gălăgioşi. Ceea ce dânşii plămădesc şi expun publicului – o serie de glumiţe vomitive şi netalentate, extrase cu pompa de pe ţevile sexuale şi scatologice – dau apă generoasă la moară unui registru comic care nu e de nivel zero, ci de un nivel cu mult sub zero. Orice reprezentaţie de-a lor e o insultă adusă inteligenţei, e îngheţul cerebral. Pe lumea cealaltă, marii noştri comici Grigore Vasiliu-Birlic, Toma Caragiu şi Marin Moraru îşi smulg părul din cap, poate şi din nas.

Dacă un redus ca Mugur Mihăescu e vedetă naţională, asta arată cât de jos ne-am dat de-a berbeleacul, din punctul de vedere al gustului pentru spectacol. Interpretul lui Garcea e la fel de garcea şi în viaţa particulară. Acum nişte ani, se lăuda într-un interviu că, atunci când depăşeşte viteza legală, agenţii de circulaţie îl opresc. Dar nu pentru a-l amenda, ci pentru a-i cere autografe, mândri că se regăseau în personajul întruchipat de acest „actor”. Slugărnicie în uniformă.

Aşa am gândit multă vreme. Până am văzut filmul „Borat”. Faţă de „Borat”, filmele cu Vacanţa Mare sunt nişte capodopere. Nişte opere intelectuale, nişte culmi ale rafinamentului. „Borat” e o „comedie” cu mult mai vomitivă ca producţiile regizate de Mihăescu şi de goblizanul ăla de Pietreanu. Toate glumele din film sunt bazate pe comicul de „caca” şi de „regulat”. Iar „Borat” e succes mondial de casă, cu un profit de circa 250 de milioane de dolari. Ba a mai şi fost nominalizat la nişte premii.

Aşa încât îmi prezint scuze lui Garcea şi compania. Îmi pare rău pentru ei că nu vieţuiesc în USA, pentru a se bucura de succesul pe care-l merită. Iar în ce-i priveşte pe cei ca mine, n-au decât să se refugieze în braţele demodaţilor Mark Twain, Caragiale şi Tudor Arghezi.

Asta merităm!