Narcis SIRETEANU

Aţi admirat şi dumneavoastră perfecţiunea scutului înfăptuit de senatori în jurul lui Gabriel Oprea, pentru a nu fi deranjat cu arestul şi cu alte ponoase similare. A fost un scut impenetrabil, făurit din cel mai redutabil material posibil: din voturi oţelite.

În fond – au gândit secăturile care fac plinul Senatului -, de ce ar fi dom’ Oprea deranjat de Justiţie? Doar pentru că e acuzat de uciderea unui amărât de poliţist? Dă-l încolo de poliţist! Pardon, dar un mare general ca el nu trebuie să se coboare la un nivel atât de jos. El e general, ce aia a mă-sii!

Fiind general, Oprea a fost ajutat în lobarea Justiţiei de votul unui alt coleg, tot general. E vorba de indescriptibil de caraghiosul şi de libidinosul Ilie Năstase. Cel care, după ce a fost făcut general de nişte inconştienţi din armata română, s-a trezit uns şi senator în Parlamentul ţării. Puteam să jur că această creatură - care îşi vântură laţele dezgustătoare, doar pentru a-i părea cutia craniană mai voluminoasă - nu înţelege mare lucru din jurul său. Se vede însă că la mânării rămâne un mare maestru. În viziunea lui de sportiv cu un sfert de neuron rătăcit sub laţe, Justiţia e doar o mingiuţă de tenis, pe care o lobezi când Legea – adversarul clasic al politicianului român - se apropie prea mult de fileu.

Altul care a dat - cu diapazonul lui pervers - tonul scutirii lui Oprea de consecinţele uciderii poliţistului respectiv este guşatul politic Tăriceanu, dizainărul diversiunii numite ALDE. Colecţionarul de maşini de epocă şi de muieret modern.

Ce aşteptări mai poţi avea de la branşa noastră politică? Actul de justiţie e, în ochii infantilului Năstase sau a versatului Tăriceanu, la fel de întâmplător şi de superficial ca actul sexual cu vreo matracucă din patrimoniul lor.

Să sperăm că votul oamenilor îi va penaliza la viitoarele alegeri. Deşi eu mari speranţe nu-mi pun.