Narcis SIRETEANU

Pe mine mă cam deranjează sloganurile astea care susţin sus şi tare că poporul nostru e mai cu moţ ca altele. Că e mai talentat, că e mai creativ, că e dăruit de zei cu amândouă mâinile. Că, fără el, planeta n-ar mai şti pe unde să se învârtă şi ar sta încremenită ca proasta în loc. Că dăm lumii cei mai mari artişti, dar şi cei mai mari sportivi, ca să nu mai vorbim de oameni de ştiinţă. Că geniile pe care le avem plutesc în bancuri, ca sardelele în ocean, atâta sunt de multe.

Eu cred că teoria asta trebuie lăsată baltă, o dată pentru totdeauna. Dacă aş fi cârcotaş, aş aminti că nici podoaba de aur Nobel, nici podoaba Oscar n-a fost prinsă vreodată în piept de vreun român. Ci doar de câţiva cetăţeni străini de origine română, plecaţi de aici cândva, ceea ce nu e câtuşi de puţin acelaşi lucru.

Avem, într-adevăr, unii artişti şi inventatori de valoare în ţara asta, nimeni nu contestă. Dar toate popoarele au. Nu spunea un filozof că „poporul este ocolul pe care-l face Dumnezeu pentru a ajunge la două-trei genii?” Să fim cuminţi şi modeşti. Chiar dacă îl avem pe Petrache Poenaru, care s-a scărpinat în fund până a inventat stiloul. Chiar dacă îl avem pe dezaxatul profesor Nicolae Paulescu, care cică a găsit primul insulina, dar nu a luat premiul Nobel pentru ea, de invidioasă ce e lumea.

În loc să ne dăm mari genii artistice şi ştiinţifice, mai bine pentru noi ar fi dacă ne-am strădui ceva mai mult ca neamul nostru să fie mai civilizat. Zău aşa. Să fie mai intim cu săpunul şi cu pasta de dinţi, să se poarte mai atent cu râurile şi cu ramul.

Iar apropo de civilizaţie şi de talentul de inventator al poporului român, am auzit în Grecia o glumă bună. Se spunea că nu turcii au inventat closetul turcesc. Cică românii au fost cei care au inventat closetul turcesc. Iar turcii au inventat numai gaura din mijlocul acestui closet căruia îi zice turcesc.