Narcis SIRETEANU

Am mai spus-o, dar sunt nevoit să repet şi nu-mi face nici cea mai mică plăcere: într-o ţară ruptă de sărăcie cum este ţara noastră, numai de o povară ca TVR nu mai este nevoie.

Această întreprindere a fost şi a rămas un loc mizerabil, un focar de infecţie, o rezervaţie a nontalentului. A fost condusă, în ultimii 25 de ani, de inşi mai mult sau mai puţin necuraţi, precum Darie Novăceanu. Care în 1990 îi felicita din inimă pe mineri, pentru acţiunile lor, comise în timpul invaziei din Bucureşti. „Minerii noştri”, îi numea cu afecţiune Novăceanu, în ziarul „Adevărul”, gata să-i pupe în bot.

TVR – cu tot cu studiourile ei teritoriale - a fost şi a rămas o armă de manipulare a neamului telespectator. În ultimii ani, de când concurenţa pe plan audiovizual a crescut, manipularea a devenit cam anevoioasă. Aşa că TVR s-a transformat  într-un loc al manevrelor financiare. Un paradis fiscal cu dedicaţie. De unde pornesc şi se îndreaptă nişte saci plini cu bani pentru cine trebuie. În principal pentru oameni din specia Turcescu. Oameni cu dublă legitimare, vreau să spun.

Cel mai recent şi revoltător exemplu este cel al lui Mircea Dinescu. Poetul ratat care „realizează” şi el o „emisiune” la TVR, că doar n-o fi mai fraier. O „emisiune” unde amfitrionul şi invitaţii lui trăncănesc vrute şi nevrute, mănâncă toate porcăriile, drojdesc şi ascultă lăutari care în general aparţin de aceeaşi etnie cu Dinescu.

O „emisiune” tipic de crâşmă, pigmentată cu o filozofie de crâşmă, cu profunzimi de crâşmă, cu putere educaţională de crâşmă. O „emisiune” pentru care pe numele lui Dinescu sunt emişi aproape 50.000 de euro lunar. Făcând împărţirea, rezultatul iese de circa 10.000 de euro pentru fiecare ediţie.

Ţineţi-mă, că mă prăbuşesc! Simt cum îmi plesneşte inima! Toate înjurăturile acestui popor îmi vin pe buze. Atâta bănet pentru a plăti un răsuflat! Într-o ţară unde crăpăm de foame!  

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare