Narcis SIRETEANU

Gică Buzatu, istoricul ăla bătrân şi urât la exterior şi interior, care mai are puţin şi ia trenul spre gările iadului, e un mare animator al mitingurilor unde sunt spălate de jeg osemintele lui Corneliu Zelea-Codreanu. De-un timp, şi-a tras aproape un locotenent pe măsură. Pe Victor Roncea, care şi ăla are grave probleme cu etajul pentru astupat gâtul, să nu plouă în el.

A-i reabilita pe legionari e o crimă, pentru că ei sunt nişte criminali de cea mai coborâtă specie, indiferent că poartă nume de top, ca Eliade sau Cioran.

Dar destul cu consideraţiile personale. Vă rog acum să mă lăsaţi să vă redau mai jos un fragment scris de inegalabilul Geo Bogza. Un fragment din anul 1955, extras din pamfletul „Ei au pe mâini vechi pete de sânge”, care ilustrează foarte clar modul în care aceste jeguri descreierate - pupate azi cu adoraţie în oasele curului de cuplul Buzatu & Roncea - amestecau semnul crucii cu semnul apăsării pe trăgaciul armei de foc.

„Aşa l-au scos legionarii, pe un pat de spital, pe Mihai Stelescu pe care hotărâseră că trebuie să-l pedepsească. L-au înconjurat zece inşi, cu revolverele în mână şi, după ce s-au închinat, au slobozit în el treizeci şi şase de gloanţe. Apoi s-au închinat din nou şi, punând mâna pe o bardă, s-au apucat să-l ciopârţească, amestecând credinţa cu sângele crimei, transformând acel lăcaş de alinare a suferinţelor într-un loc de supliciu, într-un abator.”

Mihai Stelescu fusese legionar şi el, dar săvârşise greşeala de a-l critica pe Căpitan. Iar Căpitanul nu admitea aşa ceva. Ca să fie complet tabloul pictat cu sânge, „mistica morţii a fost dusă atât de departe, încât s-a ajuns la strigătul absurd <Trăiască moartea!>” 

Acuşi va fi sărbătoarea sfântului Paşte. Şi n-ar fi rău să ne gândim la crimele înfiorătoare comise sub egida creştinismului. Pogromurile, cruciadele, operele inchiziţei spaniole sau ale legionarilor români...

La ce mai e bună credinţa?

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.