Narcis SIRETEANU

Una din ţările în care nu aş călători nici să mă pici cu ceară este Ucraina. O ţară înapoiată, dar înapoiată rău de tot, dominată de personalităţi cu maniere mafiote ca Rinat Ahmetov, la a cărui echipă de fotbal slugăreşte pe saci de bani Mircea Lucescu al nostru. O ţară – oricât de incredibil ar suna ceea ce urmează - cu şosele mult mai catastrofice ca în România. O ţară unde salariile se plăteau, până acuma câţiva ani în... sticle pline cu votcă. Nu putem deduce de aici decât că votca a fost şi rămâne moneda oficială a Ucrainei.

Devenită celebră mai cu seamă prin cantităţile astronomice de prostituate oferite la export – aici româncele trebuie să se încline sportiv şi să se declare învinse, în spiritul fair-play-ului  – ţara răsăriteană şi-a câştigat în urmă cu câţiva ani un capital important de simpatie mondială. Atunci a avut loc aşa-zisa „Revoluţie portocalie”, avându-l în frunte pe Iuşcenko, cel umplut de bube pe faţă printr-un zvon de otrăvire. Dar curând şi revoluţia asta s-a fâsâit de tot, Iuşcenko dovedindu-se la fel de plin de bube morale ca orice lider european din est, scăpat deodată de la un trai modest la oalele cu aur.

În mod cu totul inexplicabil, forul central al fotbalului european a decis ca jumătate din campionatul continental să se desfăşoare în Ucraina, cealaltă jumătate revenind Poloniei. În aşteptarea acestui eveniment, ţara îşi urmează cursul firesc, cu Timoşceanka aia ţinută - se zice că abuziv - în pârnaie şi cu atentate uşoare ca un şpriţ de vară, menite să le ureze „bun venit” milioanelor de suporteri din ţările Europei.

Ultima ispravă, vine de săptămâna trecută din parlamentul ucrainean. Acolo, cefele groase de la Putere s-au luat la bătaie cu cefele groase ale Opoziţiei. La atâta le duce capul pe cefele groase alese democratic de un popor tâmpit de lipsuri. Dar gândiţi-vă cam ce legi pot ieşi din capetele legate de corp prin intermedierea acelor cefe groase.

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.