Scrisoare deschisă adresată domnului secretar de stat Liviu Voinea privind abrogarea TVA la încasare (II)

5) Ministerul de Finanţe a prezentat foarte târziu conţinutul acestor norme metodologice precum şi a unor declaraţii (declaraţia 300 Decont de TVA) astfel încât timpul necesar modificării programelor informartice este insuficient. În aceste condiţii apreciem că desfăşurarea activităţii economice a IMM-urilor în condiţii rerzonabile va fi puternic afectată. Lipsa unor programe informatice competitive va afecta în mod hotărâtor birocraţia în cadrul întreprinderilor mici care în prezent folosesc un numar redus de personal iar încadrarea unui personal suplimentar este limitată de rentabilitatea scăzută.

6) În condiţiile în care până la 16 martie 2013, România ca ţară membră a UE trebuie să creeze cadrul legislativ necesar aplicării DIRECTIVEI 2011/7/UE , bulversarea mediului de afaceri prin introducerea legislaţiei cu privire la TVA la încasare este complet inutilă, aiuritoare şi reflectă  fie incompetenţa funcţionarilor din Ministerul Finanţelor fie reaua lor credinţă. La punctul nr .13 din directivă se prevede că termenul de plată  din contractele dintre intreprinderi să fie de regulă 60 de zile. Acest termen poate să fie şi mai mare dar cu condiţia ca prelungirea lui să nu fie inechitabilă pentru creditor. În  prezent IMM-urile practică de regulă plata la 30 de zile şi de comun acord cu creditorul termenul se mai prelungeşte la 45 de zile şi prin excepţie la 60 de zile. Din acest punct de vedere termenul de plată de 90 de zile stipulat la TVA la încasare mai mult încurcă decât ajută. Directiva 2011/7/UE are prevederi importante pentru tranzacţiile comerciale dintre agenţii economici şi autorităţile publice pe care le vom prezenta mai jos:

(3) Statele membre garantează că în tranzacţiile comerciale în care debitorul este o autoritate publică:

(a) termenul de plată nu depăşeşte vreunul dintre următoarele termene:

(i) 30 de zile calendaristice de la data primirii de către debitor a facturii sau a unei cereri echivalente de plată;

(ii) 30 de zile calendaristice de la data primirii bunurilor sau serviciilor, dacă data primirii facturii sau a unei cereri echivalente de plată nu este certă;

(iii) 30 de zile calendaristice de la data primirii bunurilor sau serviciilor, dacă debitorul primeşte factura sau o cerere echivalentă de plată anterior primirii bunurilor sau serviciilor;

(iv) 30 de zile calendaristice de la data recepției sau a verificării, dacă prin lege sau prin contract este prevăzută o procedură de recepție sau verificare, prin care se stabilește conformitatea contractuală a bunurilor sau serviciilor, şi dacă debitorul primeşte factura sau o cerere echivalentă de plată anterior sau la data în care are loc această recepție sau verificare;

(b) data primirii facturii nu face obiectul unei clauze contractuale între debitor şi creditor.

(4) Statele membre pot prelungi termenele menţionate la alineatul (3) litera (a) până la maximum 60 de zile calendaristice, în cazul:

(a) oricărei autorități publice care realizează activităţi economice de natură industrială sau comercială, furnizând bunuri sau servicii pe piaţă şi care, ca întreprindere publică, trebuie să se conformeze cerinţelor de transparenţă prevăzute în Directiva 2006/111/CE a Comisiei din 16 noiembrie 2006 privind transparenţa relaţiilor financiare dintre statele membre şi întreprinderile publice, precum și transparenţa relaţiilor financiare din cadrul anumitor întreprinderi ( 1 );

(b) entităţilor publice care furnizează îngrijiri medicale şi care sunt certificate în acest sens.

Dacă un stat membru decide să prelungească termenele în conformitate cu prezentul paragraf, acesta trimite Comisiei, până la 16 martie 2018, un raport cu privire la respectiva prelungire.

În baza acestuia, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului indicând care state membre au prelungit termenele în conformitate cu prezentul paragraf şi luând în considerare impactul asupra funcţionării pieţei interne, în special asupra IMM-urilor. Raportul este însoţit de propuneri legislative corespunzătoare.

(5) Statele membre se asigură că durata maximă a procedurii de recepție sau verificare menţionată la alineatul (3) litera (a) punctul (iv) nu depăşeşte 30 de zile calendaristice de la data de recepţie a mărfurilor sau serviciilor, cu excepția unor alte dispoziţii exprese incluse în contract şi în toate documentele licitaţiei şi cu condiţia să nu fie vădit inechitabil faţă de creditor, în înţelesul articolului 7.

Din prezentarea parţială a art.4 din Directivă rezultă în mod evident că foarte multe prevederi legate de TVA la încasare trebuie modificate până în data de 16 martie 2013. Acest fapt face imposibilă remodificarea programelor informatice care la această dată nu au fost finalizate. Pentru agenţii economici plătitori de tva la trimestru, situaţia va fi comică. Pentru agenţii economici care vor plăti TVA la data de 25 aprilie 2013 se vor aplica prevederile cu privire la TVA la încasare existente  cât şi cele care vor trebui emise pâna la data de 16 martie 2013.

Impozitul minim sau forfetar a constituit prima lovitura năucitoare care a doborât peste 100.000 de IMM-uri. Cum se explică acest fapt? Cotele acestui impozit pe cifra de afaceri erau descrescătoare astfel încât pentru afacerile mici de până la 215.000 lei sumele care trebuiau achitate reprezentau un procent între 6% şi 10 % din cifra de afaceri care înseamnă foarte mult. Lucrurile se complicau şi mai mult pentru că se lua în calcul cifra de afaceri din anul precedent care a constituit un an de excepţie. Consecinţa a fost dispariţia a peste 300.000 de locuri de munca toate din mediul privat.

TVA la încasare va fi un al doilea forfetar care va mai îngropa 100.000 de IMM-uri.

Având în vedere cele prezentate anterior va rugăm să opriţi în ultima secundă desfiinţarea unui număr important de IMM-uri care au o contribuţie însemnată la bugetul de stat.

Cu respect,

Filip Serban

Preşedinte ALPI