Doru POPOVICI

Ca de obicei, pe vremea asta, două subiecte monopolizează spaţiul fotbalistic românesc: tăierea porcului în cadru organizat, cu participarea întregului lot plus a staff-ului tehnic şi adesea chiar şi a patronului însuşi, asezonată cu manelişti şi televiziuni, dar şi transferurile în toate direcţiile, adică de la intern la intern, plus activităţile de import-export. De regulă, doar primele se finalizează, fiind mult mai lesne să ajungi de la Vaslui la Galaţi, de exemplu, decât de la Steaua la Milan, Barcelona sau Arsenal. Cât priveşte varianta inversă, probabil vom fi dat de mult colţul mulţi dintre noi, fără să apucăm a vedea transferul măcar al vreunei singure celebrităţi, fie ea şi fosilizată, aşa cum s-a întâmplat cu Rivaldo care pe la vreo 37 de ani a ajuns din Spania în Grecia. Vreau să spun că atunci când vreunul dintre „investitorii” din fotbalul românesc (de fapt spălătorii de bani, că dracu' a văzut investiţii din partea lor; exemplul cel mai la îndemână e Copos, care de tare ce a investit a reuşit nu doar să pună Rapidul pe butuci, dar să-l şi scoată de dator la stat – mai puţin – şi la... el însuşi!, cu doar vreo 28 de milioane de euro) se va învrednici să dea bani chiar pe un fotbalist adevărat, cu performanţe, cu preţ mare şi cu ştiinţa de a închega o echipă în jurul lui, înseamnă că au trecut de perioada feudală şi încercăm să pătrundem în fotbalul de piaţă, aşa cum este el în toată lumea. Deocamdată însă, adică de 22 de ani, de când am început să vindem fotbalişti (şi ei tot mai puţini şi mai ieftini de la un an la altul) şi să cumpărăm doar eşuaţii altora şi propriile noastre rebuturi, şansa unui salt calitativ precum cel al ucrainenilor este nulă. Lucescu cumpără şi el ieftin, dar de calitate. Apoi modelează „marfa” şi o revinde cu profit major. Noi găsim câte un talentat, îl stricăm la Steaua ori Dinamo, îl vopsim să-l vindem unor fraieri. Care, când îşi dau seama ce-au făcut, nu ştiu cum să scape de el. Calea cea mai comodă e să-l trimită de unde-a venit, chiar gratis. Mă sperie gândul că pe Codrea îl mai vrea cineva. La fel şi pe Chivu. Ori Lobonţ, ori Tamaş. Ori Bănel. Mai vreţi? Pe cât pariaţi că Chiricheş, Chipciu ori Maxim sfârşesc tot p-acilea, eventual după vreo aventură de 6-7 luni pe la... nu, nu Arsenal, ci Sturm Graz ori ŢSKA Sofia?