Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Câteva mii de români trăiesc cu organe prelevate de la cadavre, iar alte mii, înscrişi pe listele de aşteptare, speră să aibă şansa să apară un donator care să le salveze viaţa, a spus, ieri, profesorul Irinel Popescu, preşedintele Romtransplant, cu ocazia Zilei Naţionale a Transplantului.
Ziua Naţională a Transplantului a fost celebrată, ieri, la Clubul Diplomatic din Bucureşti, unde oameni simpli, ingineri, avocaţi, sportivi, profesori sau copii, dar şi medici care au făcut istorie, s-au adunat pentru a sărbători viaţa.
"Ne aflăm la a doua viaţă'', şi-a început discursul Nicolae Stoian, preşedintele Asociaţiei Transplantaţilor de Ficat din România. "Când ai a doua şansă, trăieşti mai frumos, mai intens fiecare secundă. Din experienţa primei vieţi alegem ceea ce este mai frumos, căutăm să înlăturăm greutăţile sociale şi să ne prelungim ce-a de-a doua viaţă care ne-a fost dată'', a adăugat Stoian.
Trăieşte de 9 ani cu inima unei femei.
Paul, primul român supus unui transplant de inimă, în urmă cu nouă ani, a mulţumit medicului care l-a operat, doctorul Şerban Brădişteanu, dar şi familiei care a acceptat prelevarea cordului de la ruda lor aflată în moarte cerebrală. De nouă ani, Paul trăieşte cu inima unei femei. El a vrut neapărat să cunoască familia care, zdrobită de durere, a spus "da" atunci când i s-a cerut acordul pentru prelevarea de organe. Sora tinerei decedate s-a împrietenit cu Paul. Se bucură când îl întâlneşte întrucât îşi simte sora mereu aproape. Între timp, Paul şi-a întemeiat o familie şi are şi un copil.
Probleme cu inserţia socială.
Cea mai mare problemă a celor care au suferit un transplant de organe este inserţia socială. Puţini dintre ei au avut şansa să-şi găsescă ceva de lucru. Unii chiar nu pot munci, dar sunt mulţi, cum ar fi cei cu transplant de rinichi, care ar putea lucra fără probleme. Victor Zota, preşedintele Agenţiei Naţionale de Transplant, le-a promis că, în curând, va pune la punct un program prin care să-i ajute pe bolnavi nu numai cu "viaţă", cum s-a întâmplat până acum, ci şi cu un nou loc de muncă.
În mijlocul sălii de la Clubul Diplomatic, un rând întreg era ocupat de tineri zâmbitori. Şi ei erau transplantaţi, numai că puteau lucra fără probleme. Erau sportivi de performanţă, din lotul naţional de handbal. Ei suferiseră transplant tisular sau de ligamente, iar după operaţii şi-au reluat locul în echipă.
După ce fiecare lider al organizaţiilor transplantaţilor au luat cuvânt, a venit rândul ''titanilor'', chirugii care, mai timid la început, dar cu multă ambiţie, au făcut ca România să nu mai fie o pată albă pe harta Europei în privinţa transplantului de organe şi ţesuturi.
Pionieratul s-a încheiat.
"Perioada de pionierat s-a încheiat. Dar este nevoie de aceeaşi energie şi acelaşi efort ca şi până acum. Au fost şi vor mai fi probleme delicate. Ziua de astăzi este o sărbătoare naţională. Pot spune că, de câţiva ani, am sentimentul datoriei împlinite. Sala este plină. Este dovada faptului că numărul celor cărora aceste proceduri le-au redat sănătatea este în creştere", a declarat profesorul Irinel Popescu, autorul primului transplant hepatic din România.
Profesorul Ionel Sinescu, şeful Clinicii de Chirurgie şi Transplant Renal Fundeni, face aproximativ 100 de transplanturi pe an. "Anul 2007 a fost unul de vârf, fiind realizate 116 intervenţii de acest fel. Sunt fericit văzând în sală persoane care acum surâd. Mi le amintesc cum erau înainte să găsim un donator, după ce l-am găsit, în timpul operaţiei şi la finalul intervenţiei. Acum îi văd fericiţi. Surând, sunt veseli şi optimişti. Este minunat'', a mai spus profesorul Sinescu.
Pentru profesorul Ioan Lascăr, şeful Clinicii de Chirugie Plastică din Spitalul de Urgenţă Floreasca, preşedintele în exerciţiu al Colegiului Medicilor Bucureşti (CMB), transplanturile de piele au început aproape odată cu ''practicarea meseriei'', întrucât în arsuri transplantul de piele este un tratament curent.
''Îi felicit pe toţi cei din sală. Sunt cam câteva sute pentru care viaţa are o altă calitate. În ţară mai sunt între două-trei mii de transplantaţi. Este evident că avem nevoie de transplant'', a mai spus profesorul Lascăr. El a precizat că, în transplant sunt foarte importante trei elemente, respectiv finanţare consistentă, legislaţie confortabilă şi factorul uman, adică pacienţi şi medici.
Puţini donatori.
Potrivit profesorului Lascăr, numărul de donatori este încă redus, dar cu ajutorul celor transplantaţi, al medicilor şi al presei, el poate creşte. Medicul a amintit şi despre programul de transplant de mână pe care îl pregăteşte de ceva timp.
''Nu este o intervenţie foarte uzuală. În lume au fost realizate 40 de transplanturi de mână. O astfel de intervenţiei nu poate fi realizată oricum. Nu poţi lua mână de bărbat şi pune la femeie, sau copil. Nu poţi lua o mână de o anumită culoare pentru o persoană cu alt pigment sau altă textură. Este vorba de cel puţin 30-40 de factori de care trebuie ţinut cont la un transplant de mână'', a mai spus profesorul Lascăr.
Cei care fac transplant de tendoane, os sau ligamente au, la Spitalul Colentina din Bucureşti, prima bancă de ţesuturi din România, creată de profesorul Andrei Firică.
"Pentru cei care nu ştiu, în România, băncile de ţesuturi (piele, os, tendon) sunt supuse unor controale riguroase. Aceste bănci au fost realizate potrivit directivelor CE, preluate automat în legislaţia românească. În curând, vom prelua directivele europene şi pentru transplantul de organe. Dar vreau să ştiţi că nu există bănci pentru organe, întrucât acestea trebuie transplantate imediat ce au fost prelevate, ci doar bănci de ţesuturi'', a mai spus profesorul Irinel Popescu.
