În cadrul proiectului „Patrimoniul Arheologic al Bucovinei”, aflat în derulare la Complexul Muzeal Bucovina și finanțat de către Ministerul Culturii și Cultelor prin Administrația Fondului Cultural național (AFCN), s-au continuat cercetările arheologice de teren în mai multe localități din județul nostru. Investigațiile de acest gen în zona montană și chiar premontană sunt foarte mult îngreunate de dominanța, aproape uneori până la exclusivitate, suprafețelor de pășune unde solul nu poate fi cercetat. Totuși, chiar și în astfel de condiții, rarele descoperiri arheologice făcute în zona de munte, nu pot decât să aducă un plus de prețiozitate și spectaculozitate, una dintre acestea, de dată foarte recentă, fiind făcută de autorul acestor rânduri la o altitudine de peste 1500 de metri, la Pietrele Doamnei.
Îndreptându-ne atenția spre restrânsele suprafețe de teren neacoperite de iarbă, mai precis asupra cărării care pornește de la cunoscuta cabană Rarău și duce în coborâre spre sud, spre valea Bistriței, am avut șansa identificării printre numeroasele pietre și așchii de roci a mai multe piese arheologice din gresie și marnă, materie primă care se preta la cioplire de către omul paleolitic. Apelând la colegul dr. Vasile Chirica de la Institutul de Arheologie al Academiei Române de la Iași, actualmente cel mai bun specialist în paleolitic din țară, presupunerile ni s-au confirmat. Iată pe scurt descrierea acestor piese, după opinia colegului de la Iași:
lamă de dimensiuni mijlocii cu scobitură retușată și cu retușe pe latura sa stângă; vârf de lamă de tip ácrête; lamă de dimensiuni mijlocii de același tip cu o scobitură pe latura stângă; lamă masivă macrolitică, cu o scobitură de tip omega, pe latura dreaptă; front larg de gratoar macrolitic, convex.
Acest inventar de unelte litice, din punct de vedere tipologic se poate data în paleoliticul superior din țara noastră, mai precis în perioada sa numită Aurignacian.
Firește solul din preajma acestui vârf muntos mai ascunde multe alte vestigii, descoperirea multor altora fiind doar o chestiune de timp, indiferent cât ar dura această așteptare.
Tot din același interval de timp datează o altă descoperire notabilă, făcută cu același prilej. Este vorba de un destul de numeros inventar din șist și gresie (așchii de prelucrare, lame, și nuclee din care s-au cioplit unelte), care a fost cules în pietrișul uliței numită de localnici Lut, care începe să urce din dreptul casei cu numărul 1 din străduța Plaiul Deia (cartier Ștrand) din Câmpulung Moldovenesc, toate acestea de până acum vorbind despre tenacitatea omului primitiv, mereu în lungi peregrinări, cu scopul de-ași căuta prada în rândul turmelor de animale sălbatice pe care le vâna. Iată deci că botul de terasă de aici, din dreptul vărsării pârâului Deia în Moldova, a oferit după cum se demonstrează o bună poziție de ședere temporară a unor comunități preistorice, în permanentă mișcare.
Concluzia ? E simplă ! Ne trebuie oricând un adevărat spirit de oameni civilizați, căci conform proverbului („Nu se știe ca pământul”) nu putem ști piciorul nostru, sapa sau hârlețul (uneori distructiv) peste ce nimerește.
Prof. dr. Mugur Andronic
