„Blestemul voievodului, asupra celor care jefuiesc bunurile bisericești, nu l-am rostit eu, public, ci ex-ministrul Gheorghe Flutur”

Domnule redactor șef,
Târziu mi-a parvenit numărul din 15 septembrie 2007 al ziarului Monitorul de Suceava. O pagină întreagă îmi este dedicată, excepție făcând colțul pentru publicitatea Direcției Silvice Suceava în acțiunea de “apărare a avuției naționale strategice” pe care o adiministrează, prin tăierea și comercializarea pădurilor Bucovinei. Cele două săptămâni trecute de la apariția materialelor privind persoana mea consider că nu au prescris dreptul la replică. De aceea, vă solicit, sub rezerva unei acțiuni în justiție, publicarea răspunsului meu, în aceleași condiții.
Colectivului Direcției Silvice Suceva, cu urările cuvenite
O constatare umană, firească după un experiment de jumătate de veac, a dat glas lăcomiei, urii, și disperării unei specii pe cale de dispariție pe pământul românesc – cea a “administatorilor bunurilor întregului popor”. Așa botezau comuniștii gestionarii bunurilor luate prin abuz, teroare și crimă de la proprietarii de drept, exploatate în numele statului, dar în interes personal, de grup, de gașcă, de clasă, de partid.
Timp de 17 ani am trăit jaful c.a.p.-urilor, al i.a.s.-urilor, al întreprinderilor de stat, al regiilor naționale de către acești pricopsiți, cu titlul de directori, președinți, specialiștii “lui pește”, toți din eșalonul doi al nomenclaturii comuniste. Ce n-au putut valorifica în interes propriu, au lăsat, din gestiunea lor, să se distrugă sau au distrus direct, topind ca fier vechi mașini, utilaje, fabrici, uzine și altele. Apologeții socialismului, ai proprietății de stat au ajuns, peste noapte, patroni, moșieri, bancheri. Când au terminat ce au construit, ei cu propaganda și teroarea, românul de rând cu foamea, frigul și alte sacrificii, s-au năpustit asupra bunurilor de restituit proprietarilor deposedați de regimul comunist. Nu s-au așteptat la aceasta niciodată dar, vezi, Doamne, am ajuns stat european. Până a ajunge, însă, din toate mărețele realizări ale viteazului popor român s-a ales praful. În locul lor, de o parte vile, mașini de lux, conturi în bănci; de cealaltă parte, sărăcie, mizerie, emigrație, înstrăinare. În județul Suceava, proprietatea de stat a mai rămas astăzi doar asupra pădurilor, păduri luate tot de la proprietari privați. Odată restituite, acest colectiv semnatar al paginii ziarului din 15 septembrie va trebui să mai treacă și la muncă cinstită. Doresc să spun că, după retrocedarea pădurilor bisericești, Direcția Silvică Suceava va trebui desființată.
Și acum, aproape de subiect. Cu ce-am greșit în fața eroicului colectiv de la Direcția Silvică Suceava. (Precizez că nu pot considera termenul silvicultor egal cu inginer silvic. Silvicultori mai are România, din păcate prea puțini). Într-o discuție privată, pe care, după ce a fost interceptată de un ziarist, am recunoscut-o public, am menționat câteva nume care mai ieri apărau bunurile poporului, blocând un act de dreptate istorică, care astăzi dau sau sunt pe cale de a da socoteală prea slăvitului Ștefan cel Mare și Sfânt. Blestemul voievodului, asupra celor care jefuiesc bunurile bisericești, nu l-am rostit eu, public, ci senatorul de Suceava, ex-ministrul Gheorghe Flutur. În ce mă privește, luând martor pe Dumnezeu, nu m-am bucurat niciodată de moartea cuiva. Așadar, una-i să constați, alta-i să te bucuri. E mult timp de când privesc moartea ca singura ceritudine a vieții și, în fiecare zi, mă pregătesc pentru clipa când voi trece în lumea cealaltă. Totdeauna am simțit milă și compasiune pentru cei nepregătiți. Deopotrivă, respect și suferința altora. Dar, peste toate, niciodată nu voi pregeta în a sluji adevărul și dreptatea. Iar adevărul privind relația dintre Direcția Silvică Suceava și relația cu Fondul Bisericesc din Bucovina îl pot demonstra în fața oricui dorește să-l cunoască.
Cine poate sta în spatele acțiunilor de blocare și tergiversare a pădurilor bisericești din Bucovina alții decât cei direct interesați, recte colectivul semnatar? Rezultă, în modul cel mai evident, chiar din textul publicat. Clamează respectarea legii tocmai cei care contestă calitatea de proprietar al Fondului Bisericesc, după ce Înalta Curte de Casație și Justiție, definitiv și irevocabil, pentru tot ticălosul, i-a recunoscut această calitate; cei ce continuă să taie pădurile bisericești, după ce justiția le-a interzis; cei care concesionează milioane de metri cubi, din cel mai bun lemn, unor afaceriști străini de neam și de țară. Cât privește numărul proceselor în care au antrenat Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și Fondul Bisericesc, care ar fi 10 și nu 100, propun o dezbatere publică în care să le numărăm, pe baza de documente. Grija colectivului semnatar pentru “pădurile poporului” se mai evidențiază și prin tăcerea asupra săvârșirii unui abuz (care înseamnă și tăinuirea, dacă nu participarea la o infracțiune), cu o pagubă de peste 2 milioane de euro, de către alt legalist, Orest Onofrei, cu care vajnicii administratori sunt legați buzunar la buzunar. Sesizez și pe această cale DNA-ul pentru a cerceta atribuirea unei suprafețe de 825 ha unui fals moștenitor, pe nume Rondolean Victor, prin hotărârea Comisiei Județene Suceava de Fond Funciar, nr. 2777/ 07.09.2006, pe considerente cunoscute doar de prefect și clica.
Așadar, condoleanțe îndureratei familii Hîncu, dreptate și lege jefuitorilor de codri și de bunuri bisericești, înainte de a da socoteală în fața veșnic ocrotitorului Moldovei, Ștefan cel Mare și Sfânt.
Vasile Lupu 29.09.2007