Banca Mondială: România trebuie să faciliteze accesul firmelor productive pe piaţă

România trebuie să stimuleze creşterea productivităţii prin încurajarea intrării pe piaţă a unor firme noi, performante din acest punct de vedere, şi ieşirea din circuit a firmelor învechite, operaţiunea putând fi realizată prin politici de expansiune şi stabilirea unei legislaţii corespunzătoare.
  "Principalele priorităţi de politici pentru România se îndreaptă către promovarea creşterii de productivitate prin creşterea inovaţiei şi eliminarea barierelor dintre intrările pe piaţă de noi firme mai productive şi ieşirile unora mai vechi, uzate moral", a declarat, joi, Paloma Anos Casero, economist al Băncii Mondiale, într-o conferinţă de prezentare a raportului "Descătuşarea prosperităţii - creşterea productivităţii în Europa Răsăriteană şi fosta Uniune Sovietică".

Ea a arătat că România a realizat, pe de o parte, multe progrese, în special după anul 2004 şi după aderarea la Uniunea Europeană, asemănându-se în multe domenii cu economiile ţărilor avansate, însă trebuie să continue politicile de reformă în sectoare esenţiale, precum calitatea personalului, îmbunătăţirea infrastructurii şi dezvoltarea sectorului financiar, prin oferirea unor produse financiare personalizate pentru firmele mici şi mijlocii.

Raportul evidenţiază că peste 80% din creşterea economiei din România, în perioada 1999-2005, a fost explicată prin productivitate, care a contribuit mai mult decât forţa de muncă sau capitalul. Această particularitate se aplică întregii regiuni Europa şi Asia Centrală.

"Forţa de muncă a condus mai puţin la creşterea productivităţii, întrucât România are probleme demografice, populaţia tânără fiind în declin, iar forţa de muncă migrează tot mai mult în străinătate. Capitalul a contribuit şi mai puţin la creşterea producţiei, pentru că firmele au fost nevoite să îndepărteze stocul de capital depăşit moral şi să-l înnoiască", a spus Casero.

Creşterea productivităţii este determinată de trei factori importanţi, respectiv firmele existente care-şi măresc productivitatea, intrările firmelor noi şi ieşirea altora vechi, precum şi realocarea forţei de muncă din firmele cu productivitate scăzută în altele cu productivitate ridicată.

"Până în 2005, cea mai mare parte a creşterii productivităţii se vede din avansul firmelor existente, în proporţie de 70%, în timp ce rolul intrării firmelor noi şi al ieşirii celor vechi este mai limitat în România decât în ţările avansate", a precizat Casero.

Realocarea forţei de muncă a contribuit cu 25% la creşterea productivităţii, iar intrarea firmelor noi şi ieşirea societăţilor vechi a avut un aport de circa 5%, în timp ce în statele membre ale Uniunii Europene şi Turcia acest procent a ajuns la 20%.

Casero a arătat că este foarte important pentru România să încurajeze înfiinţarea de firme noi profitabile, prin politici de expansiune şi de susţinere a acestora, astfel încât să ajungă la o pondere mai ridicată a intrării nete în creşterea productivităţii, însă nu a indicat un orizont de timp în care ar putea fi atinsă.

"Nu pot spune cu exactitate când va ajunge România să aibă o pondere a intrării nete de 20% în creşterea productivităţii, însă trebuie să ne gândim că presiunile exercitate odată cu intrarea în Uniunea Europeană, precum şi oportunităţile apărute vor contribui la accelerarea acestui proces. România are ocazia de a se afilia la mari lanţuri de companii europene, de unde poate acumula know-how si personal cu înaltă calificare, ceea ce va conduce la creşterea productivităţii", a concluzionat Casero.