Chelsea poate cere executarea lui Mutu prin procedura FIFA sau prin Convenţia de la New York din '58

Clubul Chlesea are două variante prin care poate cere executarea silită a fotbalistului Adrian Mutu, cea mai favorabilă jucătorului fiind aceea de a propune FIFA şi grupării londoneze un plan de plată, a declarat, pentru MEDIAFAX, avocatul spaniol Josep Vandellos, specializat în drept sportiv.

Hotărârea Tribunalului Federal Elveţian, din 10 iunie, dată în cazul lui Adrian Mutu, obligat la plata unor despăgubiri de peste 17 milioane de euro plus dobândă, către clubul Chelsea, pentru încălcarea contractului cu gruparea londoneză, este irevocabilă.

Astfel, clubul Chelsea poate apela fie la Convenţia pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, adoptată în 10 iunie 1958 la New York, fie la procedura de executare a FIFA (Federaţia Internaţională de Fotbal), a declarat, miercuri, pentru MEDIAFAX, avocatul spaniol Josep Vandellos, specializat în drept sportiv, colaborator al societăţii de avocaţi "Chiuariu şi Asociaţii" din Bucureşti.

Potrivit Convenţiei de la New York, aceasta se aplică recunoaşterii şi executării sentinţelor arbitrale date pe teritoriul unui alt stat, decît acela unde se cere recunoaşterea şi executarea sentinţelor şi rezultate din diferende între persoane fizice sau juridice. Ea se aplică, de asemenea, sentinţelor arbitrale care nu sunt considerate ca sentinţe naţionale în statul unde este cerută recunoaşterea şi executarea lor.

Prin sentinţe arbitrale se înţeleg nu numai sentinţe date de către arbitri numiţi pentru cazuri determinate, ci, de asemenea, şi acelea care sunt date de către organe de arbitraj permanente, cărora părţile li s-au supus.

Articolul III al Convenţiei arată că fiecare dintre statele contractante va recunoaşte autoritatea unei sentinţe arbitrale şi va acorda executarea acesteia, conform regulilor de procedură în vigoare pe teritoriul unde sentinţa este invocată

În opinia avocatului spaniol, Adrian Mutu ar putea folosi procedura de excecutare a FIFA, care implică sancţiuni disciplinare.

"În acest caz Mutu ar face bine dacă ar propune FIFA şi clubului Chelsea un plan de plată. Cu asta ar câştiga timp. Dacă nu plăteşte, va fi suspendat", a adăugat avocatul.

Printr-o decizie din data de 10 iunie 2010, Tribunalul Federal Elveţian a respins recursul formulat de Adrian Mutu împotriva unei decizii a Tribunalului de Arbitraj din Sport (TAS). TAS îl condamnase pe fotbalistul profesionist român să plătească o sumă de peste 17 milioane de euro către fostul său angajator, Chelsea Football Club Limited.

În august 2003, Adrian Mutu şi Chelsea au semnat un contract de muncă pentru o perioadă de cinci ani. În 28 octombrie 2004, în urma unui control antidoping pozitiv, Chelsea a reziliat contractul, rezilierea având efect imediat. Fotbalistul, care consumase cocaină, a fost exclus din toate competiţiile sportive timp de şapte luni, notează Tribunalul Federal.

În mai 2006, Chelsea a făcut o plângere împotriva lui Adrian Mutu pentru a obţine despăgubiri pentru încălcarea contractului. Prin decizia din 7 mai 2008, autoritatea competentă sportivă FIFA a acceptat parţial cererea clubului londonez. Adrian Mutu a făcut apel la această decizie, adresându-se TAS. Prin decizia din 31 iulie 2009, TAS a respins apelul şi a dispus ca Adrian Mutu să plătească clubului Chelsea suma de 17.173.990 de euro plus dobândă.

Şi această decizie a fost atacată de Mutu.

Astfel, prin decizia din 10 iunie 2010, Tribunalul Federal a respins recursul înaintat de Adrian Mutu împotriva sentinţei TAS. Tribunalul a respins argumentele prin care fotbalistul punea sub semnul îndoielii imparţialitatea a doi din cei trei arbitri care dăduseră sentinţa. Pe fond, Tribunalul Federal a amintit că, în domeniul arbitrajului internaţional, nu rejudecă acţiunea, aşa cum ar face-o o jurisdicţie de apel, ci verifică doar unele aspecte limitate pe baza unor fapte constatate în sentinţa atacată.

În cazul de faţă, Tribunalul Federal trebuia doar să vadă dacă suma cerută ca daune şi interese de clubul londonez aducea atingere valorilor esenţiale pe care orice ordine juridică trebuie să le respecte (ordinea publică). Tribunalul a ajuns la concluzia că nu este cazul, deci recursul fotbalistului român nu era fondat.

În această primăvară, atacantul Adrian Mutu, care mai are contract cu Fiorentina până în 2012, a fost suspendat nouă luni de Tribunalul Antidoping din cadrul Comitetului Olimpic Italian (CONI), după ce a fost depistat pozitiv cu sibutramină. Suspendarea lui Mutu va expira în luna octombrie.

Potrivit articolului 39 din Codul disciplinar al FIFA, organul care dictează sancţiunea (Comitetul Disciplinar) decide scopul şi durata acesteia. Sancţiunile pot fi limitate la o arie geografică sau la anumite categorii de competiţii. În afară de cazuri speciale, durata unei sancţiuni este întotdeauna menţionată, iar organul de decizie trebuie să ţină cont de toţi factorii relevanţi în caz şi de gradul de vinovăţie al celui sancţionat.

În cazul repetării acţiunii pedepsite, organul de decizie poate mări sancţiunea.

În cazul dopajului, pedeapsa nu poate fi aplicată pentru mai mult de opt ani.

Dopajul se pedepseşte în concordanţă cu Regulamentul Antidoping şi Codul Disciplinar al FIFA.

În cazul nerespectării deciziilor FIFA, financiare sau non-financiare, vinovatul va plăti cel puţin 5.000 de franci elveţieni amendă sau va primi un alt termen limită pentru plata eventualelor despăgubiri. În cazul cluburilor de fotbal, acestea pot fi depunctate, retrogradate sau pot primi interdicţie de a efectua transferuri.