Ion DRĂGUŞANUL

Nu ştiu la alţii cum e, dar la noi, în Suceava, viaţa e minunată şi merită trăită din plin şi în deplină sănătate. Nu ai voie să te îmbolnăveşti, decât o dată pe lună şi cu programare din lunile anterioare, dar fără să depăşeşti norma ministerială de douăzeci de pacienţi pe zi pe cap de medic, dacă nu vrei veşnică pomenire şi concediu veşnic în loc cu verdeaţă, unde nu-i nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit. Asta, în cazul în care ai un loc de muncă şi, implicit şi pe cale de consecinţă, o asigurare medicală. Dacă nu ai, mori dumneata sănătos şi nu mai încurca planul de redresare economică a patriei noastre mult iubită prin reducerea efectivelor de populaţie cheltuitoare cu 15-25%, funcţie de vârstă, nu şi de sex, pentru că nimănui nu-i mai arde de aşa-ceva. Dacă respecţi graficul şi programarea, apelează la tonusul dumitale optimist, ca să poţi evita instrumentul modern, european al coplăţii, şi, mai ales, nu te enerva, descifrând în coplata serviciilor medicale şi a medicamentelor un impozit mascat şi parşiv, sta-le-ar coplata pe piept... nu contează cui, că şi bunul Dumnezeu s-a dat cu ăştia!

Buuun!... Ei, şi după ce scăpaţi de medici şi de popii locului cu verdeaţă, vegheaţi să nu vă iasă în cale nici organul fiscal, organ pe bune, mădular de haiduc de codru verde, care, până nu te lasă fără un şfanţ în buzunar şi în viitor, nu te lasă din gheare, decât în mâna aceluiaşi preacurcernic popă, via medicul de familie, care fără programare din vreme şi fără coplată, nici dacă-ar avea inimă nu te poate ajuta, fără să intre el în ghearele temutului organ fiscal, organ pe bune al politicii româneşti contemporane, sta-le-ar organul pe piept... nu contează cui, că şi bunul Dumnezeu s-a dat cu ăştia!

Cu Oarba-Neagra din Palatul Justiţiei nu vă faceţi de lucru, dacă ţineţi cât de cât la ideea de dreptate şi la lumina zilei, pentru că oarbele în negru nu mai pot zări dreptatea nici dacă-ar fi cât Statuia Libertăţii, fiind atât de negre în slugărnicie politicească, încât e mai bine să te împaci, lăuntric şi filosoficos, cu nedreptatea, sta-le-ar dreptatea pe piept... nu contează cui, că şi bunul Dumnezeu s-a dat cu ăştia!

Cu profesorii, straşnici şlefuitori de talente la domiciliul conjugal, iarăşi e bine să nu daţi nas în nas. Spun asta, deşi eu mă topesc de drag să-l întâlnesc întâmplător pe domnul superprofesor-şef Carcalete, care să mă lămurească doct şi benevol, că plural corect pentru „festival” este şi „festivale”, sta-le-ar gramatica şi limba românilor carcalete pe piept... nu contează cui, că şi bunul Dumnezeu s-a dat cu ăştia!

Cu politicienii, dacă nu aveţi ascunse instincte licantropice, nu vă faceţi de lucru, indiferent dacă vă oferă găleţi pline cu bunătăţuri şi festivale, sau găleţi goale, ca să le aruncaţi pe treptele palatelor administrative, aşa, în sictir de unii, ca să vi se poată face, după aceea, sictir şi de ceilalţi. Ţineţi-vă departe de politică, dacă vreţi să vă mai puteţi privi în ochii copiilor pe care îi aveţi, sau, dimpotrivă, mărşăluiţi îndrăciţi sub flamuri de partid, dar daţi-ne de veste din vreme, să ne putem feri din calea dumneavoastră! Nu de alta, dar e periculos să te aşezi pe şleaul bunăstării, sta-le-ar bunăstarea pe piept... nu contează cui, că şi bunul Dumnezeu s-a dat cu ăştia!

Nici cu media liberă nu-i bine să te intersectezi şi, mai ales, cu comentariile şi blogurile şobolanilor anonimi, pentru că se aruncă cu pietre la întâmplare, ca să nu mai vorbesc de riscul imbecilizării prin contaminare, molimă emanată atât de intens de toate canalele de ştiri naţionale şi locale, sta-le-ar veştile pe piept... nu contează cui, că şi bunul Dumnezeu s-a dat cu ăştia!

Mai pe scurt şi mai concis: evitaţi lumina zilei şi drumul mare, baricadaţi-vă în intimitate şi în visurile copilăriei, care nu se vor împlini niciodată, dar nu contează, căci nici rău nu fac! Evitaţi statalitatea, în toate monstruoasele ei înfăţişări, inclusiv cele istorice, căci nu există ghilotină mai parşivă decât istoria triumfalistă, decât îngâmfarea şi înălţarea peste ceea ce suntem, cum avertiza Xenopol, la Putna, în 15 august 1871. Şi, mai ales, evitaţi pretextele europenizante şi pretextele democratic reformatoare, cu votul, căci cu furca şi toporul, precum în vremurile în care ni se lua doar zeciuiala şi tot era insuportabil de mult, nu se mai poate. În fond, acum, din zeciuală ni se ia doar sfertuiala şi o altă sfertuială mai în iarnă, când ne va ţine îngheţul din inimile aleşilor noştri dincolo de obloane grele, sta-le-ar sfertuiala pe piept... nu contează cui, că şi bunul Dumnezeu s-a dat cu ăştia!