Pădurea din mijlocul oraşului

La doar câţiva paşi de centrul Sucevei, recent modernizat, în mijlocul a mii de metri cubi de betoane şi granit, se află o adevărată oază de verdeaţă, care ar putea fi cel mai căutat loc de promenadă al oraşului, dacă ar fi pus în valoare aşa cum ar trebui.

Parcul Şipote este unul din cele mai importante parcuri dendrologice din Moldova, aici putând fi admirate, dacă ar fi accesibile vizitatorilor, peste 2.000 de specii de arbori valoroşi, o parte aduşi chiar şi cu avionul, din America de Sud.

Numai că, din cauza unor încurcături birocratice şi a unei legislaţii stufoase, frumosul parc dendrologic care a încântat generaţii de suceveni, care îşi petreceau acolo, în aer liber, sfârşitul de săptămână, ori se recreau cu familia, după serviciu, nu este acum decât un petec de pădure, rătăcit în mijlocul oraşului. Mai exact, odată cu trecerea sa din administrarea municipalităţii în cea a Regiei Naţionale a Pădurilor, la începutul anilor '90, frumosul parc, care cuprindea inclusiv un orăşel al copiilor extrem de apreciat, s-a transformat în pădure.

Tipic românesc

Sucevenii care vor să fugă de căldura betoanelor oraşului şi să se bucure de verdeaţă au la dispoziţie, chiar în centrul oraşului, o oază de verdeaţă pentru care locuitorii multor alte oraşe ar putea fie invidioşi.

În mod ciudat, Parcul Şipote, care acum câteva zeci de ani era una din principalele zone de agrement ale sucevenilor, care mergeau acolo la plimbare, la socializare sau pur şi simplu să admire natura, este acum ocolit ca un loc rău famat, căpătând un renume nemeritat după ce, în alţi ani, devenise locul favorit de şedere al boschetarilor, tâlharilor şi violatorilor.

Şi totuşi parcul, deşi nu este pus în valoare aşa cum ar trebui, are un farmec aparte, care atrage încă o mulţime de oameni, de toate vârstele.

„Ar mai trebui îngrijit, să mai fie puse bănci, aleile să fie refăcute, ca şi drumul spre Cetate. Şi la curăţenie ar trebui avută mai mare grijă. Acum e cam dezolant pe aici”, spune un tânăr aflat cu prietena la plimbare pe aleile cu pavele lipsă, străjuite pe laterale de tufe uriaşe de urzici.

Pentru cei aflaţi la primul contact cu parcul, impresiile se cam bat cap în cap. Pe de o parte sunt încântaţi să descopere o asemenea oază de verdeaţă, în mijlocul oraşului, un loc numai bun să te poţi răcori şi relaxa într-o zi toridă de vară, iar pe de altă parte, sunt contrariaţi de faptul că parcul pare să fie uitat de autorităţi.

„Ne place parcul, dar nu prea e amenajat. Câteva băncuţe şi puţină curăţenie ar fi binevenite”, spun nişte vizitatori ai parcului, veniţi din Bucureşti, care au urcat până la Cetate şi la statuia lui Ştefan cel Mare, pentru a descoperi cu uimire că şi aceasta este victima delăsării – basorelieful cu scene de luptă din timpul domnitorului moldovean fiind căzut.

„Tipic românesc. Nu ştim să ne exploatăm valorile”, spune Adrian Stanciu, unul dintre turiştii bucureşteni.

Sucevenii care cunosc parcul de mai mulţi ani privesc cu regret la ce a ajuns în prezent.

„Arăta bine...Luminat, trotuare bune, curate, un adevărat loc de promenadă. Venea multă lume, mai ales la final de săptămână. Aici s-ar putea face o grădină botanică frumoasă. Platoul de la baza dealului ar fi ideal pentru amenajarea unui skatepark, nu ar mai fi necesară distrugerea unui alt parc”, consideră Florin, unul dintre cei ale căror amintiri din copilărie sunt puternic legate de Parcul Şipote, aşa cum era el odinioară.

Contract de salubrizare, imposibil de încheiat pentru un colţ de pădure

Cel mai supărător aspect al Parcului Şipote este, fără îndoială, mizeria care domneşte peste tot – pe alei, în jurul băncilor, în apa pârâuaşelor care susură vesele, pe spaţiul verde...

În ciuda numeroaselor campanii de ecologizare organizate an de an, cu voluntari, cu sprijinul autorităţilor locale şi al Direcţiei Silvice, mizeria îl urâţeşte în permanenţă.

În jurul celor câteva bănci din parc, mormane de ambalaje aruncate de cei care au stat acolo sunt dovadă a nesimţirii şi nepăsării. Un grup de tineri care s-au refugiat în parc pentru a putea bea bere departe de ochii curioşilor privesc cu nepăsare la mizeriile din jurul băncii lor.

Cei care administrează acum Parcul Şipote, Direcţia Silvică Suceava, spun că, atât timp cât regimul juridic al acestuia nu este schimbat, problema nu are soluţie:

„Cu toate că nu are ca obiect de activitate asigurarea salubrizării, Direcţia Silvică Suceava asigură curăţenia prin acţiuni periodice, cu ajutorul personalului silvic, care nu are prinsă în fişa postului şi această obligaţie. Ideal ar fi ca aceste suprafeţe de spaţii verzi să fie în administrarea primăriei, care,  prin firme specializate, poate realiza întreaga gamă de lucrări necesare unor spaţii de acest gen. Legislaţia actuală nu permite ca această trecere să se facă în curând dar sperăm ca noile prevederi care vor veni să permită trecerea parcului către primărie”, a declarat şeful Ocolului Silvic Pătrăuţi, Stelian Chidoveţ.

Acesta a precizat că, în conformitate cu statutul actual al parcului, care este tratat la fel ca orice alt colţ de pădure, de zona respectivă răspunde un singur om, pădurarul, care are în pază şi administrare şi alte sute de hectare de pădure, din localităţile din jurul Sucevei, încât, pentru a face curat şi a mai îngriji spaţiile verzi, trebuie să mobilizeze salariaţi din alte părţi, care au alte atribuţii.

„Direcţia Silvică se ocupă numai de paza şi administrarea pădurilor. Nu avem voie să încheiem un contract de salubrizare pentru Parcul Şipote. Tot ce se face acolo este o muncă suplimentară, prin intermediul personalului propriu. De asta, câteodată, parcul nu arată aşa cum ar trebui, dar asta se datorează şi educaţiei deficitare a unor cetăţeni. Periodic, încercăm să aducem parcul la un nivel cât de cât rezonabil de curăţenie”, a adăugat Stelian Chidoveţ.

Dispută veche de peste 20 de ani

Nemulţumirile sucevenilor care ar vrea să vadă Parcul Şipote adus măcar la starea de odinioară sunt împărtăşite de către conducerea Primăriei Suceava, care de ani de zile caută o modalitate legală de a-l readuce în patrimoniul municipalităţii.

Intervenţiile la Bucureşti făcute de primarul Ion Lungu, reluate apoi cu sprijinul unor parlamentari suceveni, nu au avut efectul scontat.

Chiar dacă „luptele” de până acum s-au încheiat defavorabil, „războiul” nu s-a încheiat.

Viceprimarul Ovidiu Doroftei spune că rezolvarea problemei Parcului Şipote este una din priorităţile administraţiei locale:

„Disputa aceasta mai veche de 20 de ani în privinţa acestui teren al parcului Şipote, odinioară foarte îndrăgit de către suceveni, a dus la o stare de lucruri inacceptabilă din punctul meu de vedere. De aceea ne dorim neapărat să avem acest parc în proprietate, să putem investi acolo şi să-l redăm ca spaţiu de recreare tuturor sucevenilor. De 20 de ani primim acelaşi răspuns de la autorităţile centrale – că este amenajament silvic şi se supune prevederilor Codului silvic. Odinioară, acolo era un spaţiu de joacă foarte plăcut, cu toţii ne jucam acolo, iar în adolescenţă, era locul preferat de plimbare cu prietena. Acum este un loc totalmente neprietenos pentru recreare sau pentru plimbare. Nu vom renunţa la lupta aceasta, de a readuce în patrimoniul primăriei parcul Şipote, pentru a-l reda sucevenilor în condiţiile în care a fost folosit ani de zile – un parc pentru recreare şi de plimbare”.

Un proiect mai vechi al municipalităţii prevede amenajarea pe teritoriul acestui parc al unui centru turistic multinaţional, cu restaurante, facilităţi pentru activităţi sportive, spaţii de cazare şi de agrement, dar şi spaţii de cultură (teatru în aer liber).

Dar până la a visa la fel de fel de spaţii de puncte de atracţie turistică, majoritatea sucevenilor s-ar mulţumi să aibă un spaţiu curat, în care să se poată bucura de aer curat, de umbra copacilor, fără a se împiedica în trotuarele distruse, fără a sta pe bănci îngropate în gunoaie sau fără orbecăiască pe aleile neluminate şi pe scările abrupte ce coboară de la Cetate, dacă se întunecă mai devreme decât se aşteptau, ori dacă au de venit de la vreo manifestare de pe platoul Cetăţii de Scaun a Sucevei.