Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Vrednicul de pomenire Arhimandritul Cleopa Ilie s-a născut în comuna Suliţa, judeţul Botoşani, fiind al cincilea copil din cei zece fraţi. Părinţii săi, Alexandru şi Ana, erau agricultori şi duceau o viaţă creştinească aleasă.
După ce termină şapte clase primare, Constantin, care avea să devină mai târziu Arhimandritul Cleopa, se îndeletniceşte cu păstoritul oilor, împreună cu fraţii săi mai mari, Vasile şi Gheorghe, în preajma Schitului Cozancea din apropiere. Nu departe de acest schit se nevoia de mai mulţi ani şi Cuviosul Paisie „Pustnicul” din partea locului, care le-a devenit părinte duhovnicesc.
În anul 1929, cei trei fraţi, Vasile, Gheorghe şi Constantin, au intrat în obştea Schitului Sihăstria (Neamţ), care era povăţuit de vestitul egumen athonit, Ieroschimonahul Ioanichie Moroi. Între anii 1931-1933, fraţii mai mari ai Părintelui Cleopa s-au mutat la Domnul, rămânând la Sihăstria singur fratele Constantin. Între anii 1935-1936, Constantin îşi satisface serviciul militar la Botoşani. Apoi, la 2 august 1937, este tuns în monahism de egumenul schitului, primind numele de monahul Cleopa.
Aproape zece ani a păstorit oile schitului. Iar în vara anului 1942 a fost ales de obştea schitului ca locţiitor al bătrânului egumen, care era grav bolnav
După mutarea la Domnul a bătrânului egumen, la 5 septembrie 1944, Părintele Cleopa este hirotonit diacon, la 27 decembrie 1944, iar la 23 ianuarie 1945 este hirotonit preot la Mănăstirea Neamţ şi numit egumen al Schitului Sihăstria, pe care îl povăţuieşte cinci ani de zile.
La 30 iunie 1947, Schitul Sihăstria este ridicat la rang de mănăstire prin decret patriarhal, având peste 70 de vieţuitori, iar protosinghelul Cleopa a fost hirotesit arhimandrit.
În anul 1948, Părintele Cleopa se retrage la linişte aproape un an de zile în Munţii Neamţului, iar la 30 august 1949 este transferat, cu 30 de părinţi şi fraţi de la Sihăstria, la Mănăstirea Slatina (Suceava), pe care o conduce până în anul 1956. Timp de peste doi ani de zile, între 1953-1954, Părintele Cleopa s-a nevoit ca pustnic în Munţii Rarăului împreună cu Ieromonahul Arsenie Papacioc, fiind îndepărtaţi din obşte de conducerea ateistă de atunci.
În vara anului 1956, Arhimandritul Cleopa se reîntoarce la metanie, în obştea Mănăstirii Sihăstria, ca duhovnic. Dar după trei ani de zile, în timpul marii prigoane împotriva monahismului românesc din anii 1959-1964, se retrage în Munţii Neamţ.
Din toamna anului 1964 până la sfârşitul vieţii sale, Părintele Cleopa a slujit cele sfinte şi a fost duhovnicul principal al Mănăstirii Sihăstria, care număra peste o sută de vieţuitori.
La 2 decembrie 1998, Arhimandritul Cleopa şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, fiind plâns de ucenicii săi şi de numeroşii credincioşi care l-au cunoscut.
Dintre minunile petrecute în viața părintelui Cleopa, amintim minunea din Poiana Trapezei în care Părintele s-a rugat Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, ocrotitorul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.
Odată, un frate a plecat peste munte la sora sa, Ecaterina, de la Mănăstirea Agapia Veche. În pădure, la locul numit Poiana Trapezei, s-a văzut înconjurat de o turmă mare de porci mistreți, fiind amenințat de moarte. Văzând că se apropie de el, a început să cânte cu voce tare condacul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava: „Apărătorului și sprijinitorului creștinătății…”.
În clipa aceea nu a mai văzut nimic în jurul său. După ce a mai urcat puțin și a ajuns în vârful dealului, de spaimă și de oboseală a căzut la pământ. După ce și-a revenit, cu mare greutate a ajuns la Mănăstirea Agapia Veche.
Părintele Macarie Simonopetritul mărturisește despre întâlnirea cu Părintele Cleopa așa: L-am întâlnit pe Părintele Cleopa în ’75 și în ’76, înainte să merg la Muntele Athos. Această vizită a mea în România a fost foarte marcantă, mai ales aici în Moldova. Am văzut evlavia poporului și am fost foarte atins, emoționat, de acest lucru. Am văzut, în sfârșit, un popor creștin – pentru că în Franța acest lucru nu mai există.
Când am ajuns la Sihăstria, auzisem de Sihăstria de multă vreme de la un actor francez de cinema, foarte cunoscut în anii ’50 – era un pic nebun. Într-o zi ne-am întâlnit la Paris și mi-a zis: „Am fost într-o mănăstire în România – înfricoșător! Cu călugări austeri, cu Părintele Cleopa…”.
Mi-am imaginat o grămadă de lucruri despre Părintele Cleopa, dar întâlnirea cu Părintele Cleopa a fost surprinzătoare! Ne-a vorbit timp de opt ore despre rugăciunea inimii. Părintele Ioanichie ne traducea. După atâtea ore petrecute în chilia sa, mergeam împreună către pădure și în momentul acela Părintele Paisie cobora de la Sihla. Cei doi bătrâni s-au întâlnit și și-au făcut o metanie mare unul celuilalt. Am avut așa o imagine a Sfântului Serafim de Sarov! Cunoștințele sale despre Sfinții Părinți ne-au atins, energia sa, de asemenea.
Nu ne-a vorbit deloc despre faptul că eram catolici. În timp ce în Sfântul Munte, în afară de Părintele Emilianos, toți părinții duhovnicești puneau ca preludiu la orice discurs duhovnicesc faptul că suntem eretici și că nu avem nici un punct de discuție, nu se poate discuta.
Viaţa şi sfaturile marelui duhovnic au fost traduse şi pentru creştinii vorbitori de alte limbi, decât principalele limbi de circulaţie internaţională. În limba poloneză, apare la Ujkowice (Polonia) Viaţa părintelui Cleopa, în arabă, în Siria, este publicată, în 2007, Viaţa părintelui Cleopa şi aceeaşi lucrare, în 2008, în finlandeză. Astăzi, cuvintele părintelui Cleopa pot fi citite, în format electronic, şi în limba chineză.
Cele mai recente traduceri sunt cele în limba rusă, apărute la Moscova, în 2010-2012: Să vă văd pe toţi în rai! (Viaţa părintelui Cleopa şi Mânca-v-ar raiul!); Marele stareţ Cleopa, un făcător de minuni român (Mânca-v-ar raiul!, vol. 1-3); Călăuză de credinţă ortodoxă; Despre vise şi vedenii.
Cuvintele părintelui Cleopa sunt un tezaur ascuns cu grijă în adâncul de trăire monastică, dar întotdeauna şi pretutindeni vizibil, o comoară de daruri care, izvorând din Cel Care nu este din lume, este pentru lume, un bun care devine binefacere, o taină a lumii care devine acestui spaţiu românesc şi universal Euharistie. Aceasta este destinaţia-vocaţie a cuvintelor şi faptelor arhimandritului de la Sihăstria, părintele Ilie Cleopa: revenirea ad fontem, la izvoarele creaţiei, şi nu raportarea ad hominem, la duhul egolatru al lumii. În postmodernismul secularizat, cuvintele monahului de la Sihăstria nu sunt şi nici nu trebuie să devină anacronice. Într-o lume plină de ştiinţă avem nevoie de oameni care să ne aducă aminte că avem conştiinţă, într-o lume a săvârşirii avem nevoie de exemple care să ne conducă spre desăvârşire, într-o lume a lui „carpe diem“ („trăieşte ziua“) avem nevoie de oameni şi de cuvinte care să ne arate veşnicia. Avem nevoie de cuvintele de binecuvântare, ziditoare, încurajatoare ale părintelui Cleopa, pentru a simţi rugăciunea lui, din ceruri, pentru noi!
