Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
La Mănăstirea Suceviţa a avut loc pe 31 octombrie 2019, Sinaxa monahală anuală a stareţilor şi stareţelor din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor. Sinaxa a fost condusă de Înalt Prea Sfinţitul Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, alături de Prea Sfinţitul Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor.
Sinaxa a început cu rugăciunea de binecuvântare, apoi prezentarea unui referat cu tema: ,,Misiunea filantropică a monahului în trecut şi astăzi”, susţinut de Stavrofora Maria Mălăiescu de la mănăstirea Buciumeni din Fălticeni, jud. Suceava.
Ea a prezentat punctele cele mai importante ale implicării monahilor şi monahiilor în misiunea filantropică, atât din trecut cât şi până astăzi, începând de la tânărul din evanghelie care a întrebat ,,Doamne ce trebuie să fac ca să mă mântuiesc”. Domnul I-a răspuns: ,,Crede în Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot trupul tău, cu tot cugetul tău şi iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, apoi amintind pe Sfinţii Părinţi din primele secole creştine IV-V. Sfinţii Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Ioan Gură de Aur, Teodoret, Ambrozie al Milanului, Clement Alexandrinul, Augustin şi Ieronim dar şi alţii, afirmă practicarea milosteniei şi folosirea moderată a bunurilor pământeşti pentru a ocroti lumea săracă.
Milostenia înseamnă înfrângerea egoismului din noi, fiind milostivi noi imităm marea milostivire a lui Dumnezeu faţă de oameni şi ne apropiem de asemănarea cu Samarineanul Milostiv, Iisus Hristos. Toţi trebuie sa fie milostivi, chiar şi cei ce înşişi au nevoie de milă, trebuie luat ca exemplu darul adus la templu de văduva săracă care a aruncat în cutie doi bani care ,,din sărăcia ei a aruncat tot ce avea, toată avuţia ei”. Marcu, 12,44.
Activitatea social filantropică în România a avut un puternic caracter religios. Ştim că dragostea faţă de aproapele a existat de la începutul creştinismului, putem afirma ca urmând exemplul primilor creştini, activitatea filantropică a existat şi pe teritoriul României, încă din cele mai vechi timpuri.
In sec. XIII au fost organizate pe lângă mănăstiri diferite orfelinate, şcoli pentru copii şi aşa-zisele ,,bolniţe” pentru bolnavi , săraci, invalizi şi bătrâni . Voievodul Dan(1383-1386) şi Mircea cel Bătrân(1386-1418) fac donaţii importante Mănăstirii Vodiţa, moşii şi alte bunuri materiale (încălţăminte pentru săraci şi burdufuri de brânză), pentru ca ,,toţi câţi veneau la pragul Bisericii să primească un mic ajutor”.
In literatură găsim un adevărat îndreptar despre filantropie, în Învăţăturile domnitorului Neagoie Basarab către fiul său Teodosie prin care îl îndemna pe acesta să miluiască pe săraci deoarece, spune el, tot ceea ce el posedă provine de la aceştia.
Sunt memorabile cuvintele fericitului întru adormire Patriarhul Teoctist, în catedrala episcopală din Curtea de Argeş, în ziua de 30 mai1999, prin care sublinia noile responsabilităţi pastorale ale slujitorilor bisericeşti: ,,Preoţii sunt chemaţi să-şi facă datoria la altarele lor, să-i slujească pe credincioşi, cum i-a slujit Mântuitorul pe oamenii timpului său, să aibă grijă de bolnavi, de copii, de cei săraci şi de bătrâni, ei trebuie să lucreze pentru a sădi demnitatea, cinstea şi dreptatea în sufletele românilor, să combată abuzurile, păcatele şi relele de tot felul din societatea noastră, iar noi, toţi să ne examinăm întotdeauna seara sau în momentele noastre de linişte, spre a vedea ce daruri ale Duhului Sfânt avem şi cum le dăruim şi altora. Este cea mai înaltă misiune de creştini ortodocşi”.
In cuvântul referatului, a evidenţiat activitatea filantropică din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor spunând: Înalt Prea Sfinţitul Pimen ne-a învăţat că filantropia este ca un har şi o taină, cu adevărat filantropia este un dar dumnezeiesc, îl capătă doar cine îl cere şi îl râvneşte sa-l primească pe această cale. Ea începe cu rugăciunea care deschide inima şi o face casă pentru Dumnezeu. La iniţiativa Înalt Prea Sfinţitului Pimen şi prin efortul exclusiv al clerului şi credincioşilor din Suceava a luat fiinţă în anul 1992, Căminul de bătrâni Sfântul Ioan cel Nou din Suceava, proiectul pilot ce avea să dea statutul activităţii social filantropice în Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor. Beneficiarii sunt persoane vârstnice lipsite de venituri, fără locuinţe şi fără susţinători legali.
În căminele pentru bătrâni de sub tutela mănăstirilor, alături de maicile şi călugării bolnavi şi bătrâni sunt întreţinute fără discriminare şi persoane civile care trăiesc aici ca şi fraţii şi surorile de mănăstire. Astfel de cămine avem la Mănăstirea Bogdăneşti, Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului Boroaia, Mănăstirea Sfântul Dumitru Vatra Dornei, Mănăstirea Sfântul Gheorghe Buciumeni la Fălticeni, Mănăstirea Sihăstria Putnei.
Adevărat este că atunci când facem milostenie trebuie să dai ceva în principal, aceluia care nu-ţi poate întoarce binefacerea înapoi. Arhiepiscopia noastră acum se aseamănă cu Vasiliada (oraşul antic al filantropiei construit la iniţiativa Sfântului Vasile cel Mare şi cel mai amplu proiect de asistenţă social filantropic cunoscut până astăzi.)
La Mănăstirea Bogdana din Rădăuţi Arhimandritul Iustin Dragomir a înfiinţat un orfelinat pentru 200 de copii. Mulţi dintre aceşti copii sunt foarte talentaţi, învaţă foarte bine şi au câştigat un număr important de premii la concursuri şcolare şi au rezultate foarte bune la olimpiade, la diferite discipline. Istoria Bisericii noastre dovedeşte relaţia puternică dintre monahism şi credincioşii din lume.
A urmat apoi un cuvânt de învăţătură a Înalt Prea Sfinţitului Pimen amintind despre slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda, care aştepta de 38 de ani şi nu avea cine să-l arunce în scăldătoare. Acolo zăceau de obicei o mulţime de bolnavi orbi, şchiopi, paralizaţi aşteptând mişcarea apei. Iisus L-a văzut zăcând acolo şi ştiind că este aşa încă de multă vreme L-a întrebat: ,, Vrei sa te faci sănătos? Da Doamne”,I-a răspuns slăbănogul, ,,Nu am om care să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa.”
Înalt Prea Sfinţitul Pimen, a arătat faptul că şi în societatea contemporană de astăzi este greu de găsit oameni pentru slujirea aproapelui dar sunt oameni cu bună voinţă si dragoste prin voia lui Dumnezeu. Înalt Prea Sfinţitul Pimen a evidenţiat rolul important pe care trebuie să-l aibă monahii şi monahiile din mănăstiri şi schituri în slujba aproapelui. Prea Sfinţitul Damaschin Dorneanul Episcop –vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, a dat citire unei meditaţii privind: ,,Misiunea pastorala a Episcopului azi”, pe care a susţinut-o în plenul Sfântului Sinod, Înalt Prea Sfinţitul Pimen în urmă cu 4 ani.
Apoi au luat cuvântul Prea Cuviosul Părinte Stareţ Arhimandritul Melchisedec Velnic de la Mănăstirea Putna şi stareţii şi stareţele, unde au avut discuţii pe anumite teme privind viaţa monahală din mănăstiri şi schituri.
Importanţa întrunirii stareţilor şi stareţelor la această sinaxă este de a dialoga, de a comunica şi de a analiza problemele şi situaţiile cu care ne confruntăm în lumea contemporană dar şi de a promova frumuseţile ortodoxiei şi viaţa duhovnicească, dar şi de a îmbunătăţi şi îmbogăţi viaţa în şi prin Hristos.
Mulţumim lui Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate asupra monahismului românesc în ultimele două decenii şi cu atât mai mult, în mod special, pentru monahismul românesc din Moldova şi Bucovina din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, cea mai frumoasă şi cea mai vestită cu frumuseţile ei pitoreşti, dar cu atât mai mult cu mănăstirile şi schiturile noastre frumoase ca nişte perle strălucitoare, locaşuri de rugăciune cu viaţă duhovnicească şi iubire de străini.
Totodată a sporit şi numărul mănăstirilor şi schiturilor prin grija pastorală şi misionară a ierarhilor noştri, prin osteneala monahilor şi monahiilor, dar şi a evlaviei şi dărniciei credincioşilor mireni.
Exarh Arhimandrit Grichentie Natu
