Chiraleisa sau umblatul preotului cu Botezul

În tradiţia populară, după mersul cu Ajunul de Crăciun, cu uratul de Anul Nou, copiii mergeau cu Chiraleisa de Bobotează, iar în unele locuri se mai mergea cu uratul de Sfântul Ioan, atunci când erau vizaţi doar cei care purtau numele sfântului. La Sfântul Ion se încheiau sărbătorile de iarnă, iar oamenii îşi intrau în ritmul normal al lucrurilor şi vremurilor.

Boboteaza, ca şi Crăciunul, este precedată de un ajun deosebit care, în trecut, concentra o multitudine de practici şi credinţe ce decurg, în special, din datina numită „umblatul preotului cu botezul“ sau „Chiraleisa“. Pe vremuri, în alaiul preotului intrau şi maturii, însă, cu timpul, alaiul a devenit apanajul copiilor. Urmând oarecum modelul colindelor, Chiraleisa este socotit un obicei de purificare a spaţiului şi de invocare a rodului bogat. De regulă, băieţii înconjurau de trei ori toate construcţiile din gospodărie, sunând din clopoţei sau fiare vechi, strigând «Chiraleisa,/ Spic de grâu,/ Până-n brâu/ Roade bune/ Mană-n grâne!» sau numai «Chiraleisa»“. Răsplata copiilor pentru acest colind erau merele, nucile, colăceii, pe care ei le strângeau în trăistuţele de lână, petrecute peste umăr.

Acest cuvânt provine din neo-greacă şi înseamnă „Doamne, miluieşte!“. Exista credinţa că, strigând Chiraleisa, oamenii capătă putere, toate relele fug şi anul va fi curat până la Sfântul Andrei.

Zi de post negru

Biserica a stabilit ca sfinţirea caselor credincioşilor să se facă prin două rânduieli de slujbă distincte care nu se exclud, ci se completează reciproc. Prima rânduială este stropirea caselor cu agheazmă mare în Ajunul Bobotezei. La fel de importantă este cea de a doua rânduială, şi anume slujba sfeştaniei sau a aghezmei mici, care se săvârşeşte la mutarea în casă nouă şi care se repetă în fiecare an sau chiar mai des, atunci când lucrarea răului se face simţită în vreun fel în casă. Prin sfinţirea casei, aşezăm casa sub oblăduirea lui Dumnezeu. În Ajunul Bobotezei se ţine post negru. Nu se mănâncă şi nu se bea nimic până la lăsarea serii. Canoanele Bisericii învaţă că în ajunul Bobotezei se ajunează (se ţine post negru) în orice zi ar cădea (Canonul 1 al Sf. Teofil al Alexandriei), iar a doua zi se ia agheazma pe nemâncate. Postul din ajunul Bobotezei a fost rânduit încă din vremea de început a creştinismului, când catehumenii se pregăteau prin post şi rugăciune pentru primirea Sfântului Botez a doua zi.

(Ziarul Lumina)