În prima zi din aprilie, în Duminica Floriilor, s-au împlinit 27 de ani de la reînfiinţarea vieţii monahale la Mănăstirea Voroneţ

În prima zi din aprilie, în Duminica Floriilor, s-au împlinit 27 de ani de la reînfiinţarea vieţii monahale la Mănăstirea Voroneţ, pe 1 aprilie 1991, moment marcat printr-un Te Deum, după oficierea Sfintei Liturghii, din Duminica a VI-a din Postul Mare. La eveniment au participat câteva zeci de credincioşi, care s-au „împărtăşit” din credinţa şi bucuria sădită la Voroneţ de obştea mănăstirească, care trăieşte duhovniceşte sub ocrotitorii: Măria Sa Domnul Ştefan cel Mare şi Sfânt, Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul, Mitropolitul Grigore Roşca şi tot şirul de călugări care s-au perindat pe la Voroneţ.„În martie 1991, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât reînfiinţarea Mănăstirii Voroneţ, ca mănăstire de călugăriţe, şi odată cu reactivarea Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, tot în martie 1991, prima hotărâre a Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor a fost reînfiinţarea Mănăstirii Voroneţ, cu data de 1 aprilie. Atunci, măicuţa noastră Irina Margareta Pântescu a fost transferată de la Mănăstirea Moldoviţa, din postul de ghid, la Mănăstirea Voroneţ, ca prima stareţă a mănăstirii. Am venit trei călugăriţe. Am fost de-a lungul timpului şi şapte, şi 15, şi 19 măicuţe, dar în acest moment suntem 13 călugăriţe şi avem şi preotul nostru călugăr, care efectuează slujbele în fiecare zi”,  a explicat maica Gabriela Platon. Ea a completat că pe 1 aprilie a fost hotărâtă reînfiinţarea mănăstirii, „pe 2 aprilie1991, zi de marţi, am venit noi, cele trei călugăriţe de la Moldoviţa, şi măicuţa stareţă Irina a preluat inventarul, iar pe 3 aprilie, chiar am venit cu bagaj, cu tot, şi am rămas. Era Săptămâna Patimilor aşadar, miercuri, 3 aprilie 1991, a fost prima denie la Voroneţ, după 206 ani de pauză a vieţii monahale. Toaca pe care o avem şi acum pe prispa bisericii este toaca care atunci a răsunat după 206 ani, să anunţe reînvierea vieţii monahale la Mănăstirea Voroneţ. O s-o păstrăm cât mai mult posibil, pentru că este un element istoric din viaţa Mănăstirii Voroneţ”.Mănăstirea Voroneţ a fost construită în 1488 de Ştefan cel Mare, care i-a dat hramul principal „Sf. Gheorghe”, ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru că l-a ajutat să-i învingă pe turci. Construcţia a fost gata într-un timp record: în trei luni şi trei săptămâni de la punerea pietrei de temelie până la sfinţire. Mănăstirea a fost populată încă de la început cu călugări. Viaţa monahală s-a întrerupt în 1785, după anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, când mănăstirea a fost desfiinţată, iar chiliile distruse. În 1991, s-a reînfiinţat viaţa monahală, cu obşte de maici, având-o ca stareţă pe stavrofora Irina Pântescu. Mănăstirea Voroneţ este cunoscută în toată lumea pentru pictura sa interioară şi exterioară deosebită şi face parte din monumentele româneşti trecute în patrimoniul mondial UNESCO. În Mănăstirea Voroneţ se află mormântul Sfântului Daniil Sihastrul.

(D. M.)