Ce semnificaţie are apa caldă care se toarnă peste Sfintele Taine?

Odinioară, Mângâietorul S-a pogorât după ce toată lucrarea lui Hristos fusese împlinită, iar acum se sălăşluieşte în cei ce se împărtăşesc după ce cu vrednicie Jertfa a fost adusă şi darurile s-au sfinţit. În rânduiala sfintei slujbe de până acum, s-a înscris în pâine, ca pe o tăbliţă, întreaga iconomie a lui Hristos.

L-am văzut pe Dânsul, ca într-o icoană, mai întâi Prunc, apoi dus la moarte, răstignit şi împuns în coastă. După aceea am văzut cum pâinea s-a prefăcut în Însuşi Preasfântul Trup Care a pătimit cu adevărat şi apoi a înviat, S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. După toate acestea, trebuia să se închipuie şi sfârşitul lor, pentru ca săvârşirea Tainei să fie deplină, adăugându-i-se această încheiere a întregii lucrări şi iconomii dumnezeieşti.

Căci, care este rezultatul şi urmarea Pătimirilor, învăţăturii şi faptelor Mântuitorului? Nimic altceva decât venirea Sfântului Duh în Biserică, dacă le privim pe acestea în legătură cu noi. Prin urmare, după cele dinainte, se cuvenea să se înfăţişeze, în Sfânta Liturghie şi această venire. Ea este înfăţişată prin turnarea apei calde în Sfintele Taine. Căci această apă, fiind prin firea ei apă, dar având şi căldura focului, închipuieşte pe Sfântul Duh, care e numit şi apă (Ioan 7, 38-39), dar Care S-a arătat şi în chip de limbi de foc când S-a revărsat peste Sfinţii Apostoli (Faptele Apostolilor 2, 3), iar momentul acesta din Liturghie aminteşte ziua Pogorârii Sfântului Duh; atunci S-a pogorât după ce se împliniseră toate cele privitoare la Hristos, iar acum, apa aceasta se adaugă după ce Darurile s-au desăvârşit.

Căci în Sfintele Taine este întruchipată Biserica, deoarece ea e trupul lui Hristos (în parte trup şi mădular al lui Hristos) (I Corinteni 12, 27). Odinioară Biserica a primit pe Sfântul Duh după Înălţarea lui Hristos la ceruri, iar acum ea primeşte darul Sfântului Duh, după ce Sfintele Daruri au fost primite în altarul cel mai presus de ceruri, deoarece ni-L trimite în schimb Dumnezeu, Care le-a primit pe dânsele. Pentru că Mijlocitorul e acelaşi, atunci ca şi acum: Însuşi Sfântul Duh.

(Sfântul Nicolae Cabasila, Tâlcuirea dumnezeieştii liturghii, traducere din greacă de Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Editura Arhiepiscopiei Bucureştilor, Bucureşti, 1989, pp. 54-55)