Pogorârea Sfântului Duh, Cincizecimea sau Rusaliile

Biserica Ortodoxă a sărbătorit duminică Pogorârea Sfântului Duh, Cincizecimea sau Rusaliile, praznic împărătesc care marchează constituirea în chip văzut a Bisericii creştine şi începutul propovăduirii Evangheliei mântuirii în lume. Specificul acestei sărbători este descoperit de rânduielile liturgice care se săvârşesc în Duminica Rusaliilor, când credincioşii care participă la Sfânta Liturghie primesc ramuri binecuvântate de nuc sau tei.

În cartea Faptele Apostolilor se consemnează evenimentul Pogorârii Duhului Sfânt peste Sfinţii Apostoli. Din cer, fără de veste, s-a făcut vuiet, ca de suflare de vânt care a umplut casa unde ei şedeau, şi li s-au arătat fiecăruia împărţite limbi de foc ce şedeau deasupra lor. Acest semn vizibil al prezenţei Duhului Sfânt peste Sfinţii Apostoli a fost însoţit şi de darul vorbirii în alte limbi (cf. Fapte 2, 1-4). Prezenţa Duhului Sfânt arată sfinţirea Apostolilor şi consacrarea lor pentru vestirea Evangheliei, săvârşirea Sfintei Liturghii şi a Tainelor, şi conducerea comunităţii celor care se botezau, adică a Bisericii. Din acest moment Biserica creştină devine o comunitate văzută în mers istoric. În memoria evenimentului consemnat în Sfânta Scriptură, credincioşii care participă în Duminica Rusaliilor la Sfânta Liturghie primesc ramuri binecuvântate de nuc sau tei, simbolizând limbile de foc care au stat deasupra Apostolilor. Duminică se săvârşesc Utrenia praznicului, Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur şi Vecernia zilei de luni care nu se oficiază seara, ci la ora prânzului, îndată după Sfânta Liturghie. Liturghia are antifoane speciale, şi la Axion se pune cântarea „Bucură-te împărăteasă, Maică, lauda fecioarelor“, care este irmosul cântării a IX-a a Canonului praznicului. În continuarea Sfintei Liturghii, se oficiază Vecernia plecării genunchilor, în cadrul căreia se citesc şapte rugăciuni speciale de cerere a harului Duhului Sfânt. Credincioşii stau în genunchi în timpul acestor rugăciuni care sunt introduse prin formula „Iară şi iară, plecând genunchii noştri, Domnului să ne rugăm“. Rugăciunile sunt rostite de slujitori dintre uşile împărăteşti ale altarului cu glas mare şi îngenunchind. Potrivit tradiţiei, de la Vecernia din ziua de Rusalii este îngăduit credincioşilor să îngenuncheze la biserică. Tot de acum, la sfintele slujbe se rosteşte rugăciunea „Împărate Ceresc“, care nu se spune în perioada de la Paşti până la Rusalii. Praznicul Cincizecimii se sărbătoreşte la 10 zile de la Înălţarea Domnului la cer şi la 50 de zile de la Învierea Mântuitorului Hristos. Aceste cifre au o semnificaţie aparte. Părintele Dumitru Stăniloae spune că Cincizecimea se prăznuieşte în a zecea zi de la Înălţare pentru că Mântuitorul a trebuit să Se înalţe cu firea Sa umană peste cele 9 cete îngereşti, şi prin acesta se arată că omul nu a fost ridicat la starea îngerilor, ci la starea dumnezeirii, în sânurile Sfintei Treimi, la suprema cinste şi viaţă spirituală. Cele 50 de zile, formate din şapte săptămâni a câte şapte zile, plus ziua praznicului, arată că harul Duhului Sfânt s-a revărsat în chip desăvârşit peste Biserică. Şi în Vechiul Testament exista o sărbătoare denumită Cincizecime, care celebra primirea Legii de către Moise pe Muntele Sinai. În Biserică, în această zi se sărbătoreşte primirea Duhului Sfânt, care ne dă Legea duhovnicească a harului, ne călăuzeşte spre tot adevărul şi ne învaţă cele plăcute lui Dumnezeu. Sărbătoarea Cincizecimii se prelungeşte şi luni, când se preaslăveşte întreaga Sfântă Treime. În prima săptămână după Rusalii, miercuri şi vineri este harţi, urmându-se aceeaşi rânduială ca în Săptămâna Luminată sau în prima săptămână după Naşterea Domnului. Termenul de Rusalii atribuit acestei sărbători vine din tradiţia romanică, trimiţând la „Rosalia“, sărbătoarea florilor, care se ţinea în mai.

(sursa: Ziarul Lumina)