Maria Egipteanca, icoană a pocăinţei şi a sfinţeniei

Prima Evanghelie

În prima Evanghelie, cea după Sfântul Evanghelist Marcu (10, 32-45), Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, îi cer Mântuitorului Hristos să-i primească a sta unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Lui, considerând că Împărăţia Lui este o împărăţie lumească, iar Mântuitorul i-a îndemnat la smerenie, spunând că "cel care voieşte să fie mai mare între voi să fie slujitorul vostru. Şi care va vrea să fie cel dintâi între voi să fie slujitorul tuturor". Această recomandare la slujirea cu smerenie este o vindecare a patimii egoiste de stăpânire asupra altora, de deosebire cu orice preţ a unuia faţă de ceilalţi.

A doua Evanghelie

Cea de a doua Evanghelie se referă la femeia păcătoasă care îşi plângea păcatele ei în casa lui Simon fariseul, unde se afla Iisus la masă.

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a explicat că această femeie păcătoasă a fost primită de Mântuitorul Iisus Hristos şi i-au fost iertate păcatele pentru că ea avea dorinţă de schimbare. "Mântuitorul Iisus Hristos nu se uită atât de mult la trecutul omului păcătos, ci la dorinţa lui de a-şi schimba viaţa, la dorinţa lui de a se elibera de un trecut întunecat de multe păcate şi de a se elibera de greutatea unei conştiinţe încărcate cu mulţimea greşelilor săvârşite. Mântuitorul se uită nu doar la trecutul omului, ci şi la prezentul şi viitorul său. El se bucură mult de hotărârea acestei femei de a-şi schimba viaţa, se bucură mult că ea doreşte să schimbe modul de a fi, de a gândi şi de a făptui şi vrea să pună un început bun în viaţa sa. Evanghelia ne arată pe Mântuitorul Hristos ca fiind Dumnezeiescul Duhovnic Care nu pomeneşte numele păcatelor, ci se bucură de întoarcerea celui păcătos la Dumnezeu şi la o viaţă nouă", a spus Patriarhul României.

Lacrimi de pocăinţă şi mir de mare preţ spre recunoştinţă

Lacrimile acestei femei arată pocăinţa ei, iar mirul de mare preţ arată ofranda ei, recunoştinţa ei pentru Mântuitorul Hristos şi după acest model evanghelic, în general, oamenii când se pocăiesc însoţesc pocăinţa lor de un dar adus la biserică. De la această femeie învăţăm că pe lângă pocăinţă trebuie să aducem şi o ofrandă la biserică. Preafericirea Sa a explicat faptul că pilda acestei femei păcătoase pe care Mântuitorul Iisus Hristos o primeşte şi îi iartă păcatele este baza de înţelegere a vieţii duhovniceşti a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, subliniind de asemenea că există şi o deosebire între femeia păcătoasă din Evanghelie şi Cuvioasa Maria Egipteanca. Femeia din Evanghelia care se citește în Duminica a V-a din Postul Mare, în cadrul Sfintei Liturghii, a primit doar iertarea păcatelor, însă Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca nu a primit doar iertarea păcatelor, ci a dobândit şi sfinţenia ca lucrare a Harului lui Dumnezeu în omul care se pocăieşte, se nevoieşte în rugăciune şi post şi în lupta cu gândurile cele rele. 47 de ani de pocăinţă, de rugăciune, de post au făcut ca ea să fie atât de sfinţită de harul lui Dumnezeu ca urmare a iubirii duhovniceşti totale faţă de Dumnezeu. "Maria Egipteanca nu este doar o femeie păcătoasă iertată, ea a devenit o sfântă isihastă, o purtătoare de Dumnezeu prin harul lui Dumnezeu care s-a arătat locuind şi lucrând în ea. Dumnezeu nu doar iartă pe cei ce se pocăiesc, ci dacă ei stăruiesc în iubire puternică faţă de Dumnezeu ca recunoştinţă nesfârşită faţă de El, primesc darul sfinţeniei, al preaslăvirii lor încă din lumea aceasta pământească, ca arvună a vieţii cereşti din Împărăţia lui Dumnezeu şi ca arvună a Învierii celei de obşte a trupurilor", a spus Întâistătătorul Bisericii noastre.

Biserica oferă prin Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca o icoană a pocăinţei şi a sfinţeniei şi ne îndeamnă ca în timpul ce a mai rămas până la slăvita şi marea sărbătoare a Învierii Domnului să ne pocăim, să dorim mult să contribuim la învierea din păcate a sufletului nostru şi să simţim bucuria întâlnirii noastre cu Hristos Cel Înviat.

(Ziarul Lumina)