Amintindu-ţi că vrăjmaşul este cel ce a năvălit asupra ta, ca să te împiedice chiar de la început să mergi pe calea mântuirii, luptă-te prin rugăciuni scurte (cel mai bine cu Rugăciunea lui Iisus), prin răbdare, prin osteneală, prin ascultare. Iar lucrul de căpetenie este să nu cloceşti gânduri de felul „ce bine trăiam înainte”, „puteam să mă mântuiesc şi acasă, puteam să-mi aranjez şi eu viaţa ca toţi ceilalţi” şi aşa mai departe. Alungă aceste gânduri, fiindcă de la asemenea gânduri în inimă apare o stare apăsătoare. Dacă nu le poţi alunga, începe să te gândeşti că puteai (şi se poate încă fără mare greutate) să ajungi în închisoare, pe cinci sau pe zece ani. Zugrăveşte-ţi în culori cât mai reale tabloul acelei vieţi, iar viața pe care o duci acum ţi se va părea, pe lângă aceea, un Rai. În situaţia ta doar știi că este foarte uşor să greşeşti, să fii pus sub acuzare şi să cazi sub incidenţa unei legi dure.
Domnul te-a miluit, așa că acum mulţumeşte-I pentru asta şi pentru toate, şi în primul rând pentru că te-a ales să-I fii prieten. Rabdă, draga mea; când te vei linişti, atunci vei putea să te vezi în lumina corectă pe tine însăţi şi pe cei din jur. Iar deocamdată vezi totul într-o lumină mincinoasă, cum îţi arată vrăjmaşul.
Nu osândi pe nimeni. Ascultă de cei mai mari şi împlineşte fără cârtire ce ţi se spune. Dacă ai timp liber, citeşte în duh de rugăciune Psaltirea sau Evanghelia. Străduieşte-te peste tot să faci cu luare-aminte, din toată inima, Rugăciunea lui Iisus. (Cuviosul Nikon Vorobiov, Scrisori către fiii duhovniceşti, extrase din cartea Ne-a fost lăsată pocăinţa)
(Akedia, faţa duhovnicească a deprimării – Cauze şi remedii, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia. Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2010, pp. 194-195)