„În vremea aceea, pe când Iisus intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai spune un cuvânt şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: Nici în Israel n-am găsit atâta credinţă. Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în Împărăţia cerurilor. Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela.” (Matei 8, 5-13)
Textul Evangheliei din Duminica a IV-a după Rusalii descoperă o mulţime de fapte, înţelesuri şi realităţi minunate pentru mântuirea noastră. Aceste realităţi sunt descoperite, în general, în Sfintele Evanghelii, când omul se apropie de Iisus Hristos. În această apropiere-întâlnire se luminează foarte multe dintre tainele vieţii omului, dar mai ales rânduiala lui Dumnezeu cu privire la om şi lume. Mântuitorul Hristos tocmai de aceasta a venit în lume ca să întâlnească pe om în diversele împrejurări concrete ale vieţii sale şi pentru a-i indica calea Împărăţiei. Evanghelia ne oferă imaginea întâlnirii dintre Hristos Mântuitorul şi un ofiţer roman (sutaş), având la mijloc suferinţa unui om, sluga sutaşului, întâlnire care descoperă, pe de o parte, relaţia păcat-boală-suferinţă, iar pe de altă parte, relaţia credinţă-rugăciune-vindecare.
Rugăciunea pentru alții
Textul Evangheliei din Duminica a IV-a după Rusalii ne descoperă iubirea lui Dumnezeu faţă de toţi oamenii şi valoarea fiecărui om în parte. Fiecare om este chemat să se împărtăşească din lumina lui Hristos, din izvorul vindecărilor, având în acelaşi timp posibilitatea ca să mărturisească credinţa în Hristos. Este o lecţie cu multe înţelesuri pentru toate contextele istoriei creştinismului, dar mai ales o lecţie pentru secolul în care trăim, în context european şi global.
Biserica, noul Israel, creştinii, urmaşii apostolilor şi ai Sfinţilor Părinţi sunt chemaţi la mărturisirea credinţei în Hristos şi la condescendenţă faţă de fiecare persoană umană în parte, având înaintea ochilor spirituali întâlnirea instructivă dintre Hristos şi un păgân, capabil de o credinţă neîntâlnită în Israel. Într-o lume măcinată de suferinţă, vindecarea prin credinţă vizează nu doar trupul, nici numai sufletul, ci omul în integralitatea fiinţei sale. Această vindecare se realizează prin comuniune de iubire şi credinţă cu Persoana lui Hristos, prezentă şi lucrătoare în Duhul, în Biserică şi lume până la sfârşitul veacurilor. Nu în ultimul rând, rugăciunea pentru alţii este semnul unei credinţe vii, făptuitoare şi al iubirii pe care o așteptăm şi noi de la Dumnezeu şi ceilalţi oameni. Prin dialogul cu sutaşul, Mântuitorul Hristos ne descoperă potenţialităţile şi valoarea fiecărui om în parte, ne descoperă universul spiritual la care, câteodată, se poate ridica şi un păgân.
(sursa: Ziarul Lumina)