Astăzi sunt Moşii de iarnă

Astăzi sunt Moşii de iarnă. De ce a rânduit Biserica una dintre cele mai importante zile de pomenire a morţilor în sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi? Ziua de sâmbătă a fiecărei săptămâni, cu excepţia celor în care rânduiala tipiconală nu prevede acest lucru, este consacrată pomenirii morţilor. Aşa cum fiecare duminică este o aducere aminte şi o retrăire a Învierii Domnului, fiecare sâmbătă este o imitare a Sâmbetei Mari, în care Mântuitorul Hristos S-a aflat „în mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, în rai cu tâlharul şi pe scaun împreună cu Tatăl şi cu Duhul“, aşa cum mărturisim într-un tropar al Sfintei Liturghii. Există în cursul anului bisericesc şi două - în unele zone trei - sâmbete în care cei adormiţi sunt comemoraţi în mod solemn, într-un mod general şi anonim. Prima dintre ele este cea despre care m-aţi întrebat, Sâmbăta Moşilor de iarnă, care precede Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi sau a lăsatului sec de carne, când, aşa cum spune Sinaxarul zilei, „dumnezeieştii Părinţi au hotărât pomenirea tuturor celor din veac adormiţi întru dreapta credinţă, în nădejdea învierii veşnice“.

A fost rânduită comemorarea în această sâmbătă, pentru că în ziua următoare este prăznuită Cea de-a Doua Venire a Domnului, când va judeca lumea. Rugăciunea pentru cei adormiţi devine, astfel, o imagine a marii adunări eshatologice care va preceda Judecata, la care sperăm să dobândim cu toţii răspuns bun. A doua zi de pomenire generală a morţilor este Sâmbăta Moşilor de vară, care precedă Duminica Pogorârii Sfântului Duh. A fost rânduită pentru ca şi cei adormiţi să se bucure în ziua următoare împreună cu noi, cei vii, de venirea Duhului Sfânt. Şi, aşa cum spuneam, în unele zone ale ţării, este prăznuită şi Sâmbăta Moşilor de toamnă, chiar dacă nu este consemnată ca atare în cărţile de slujbă. Data este legată fie de sărbătoarea Sfântului Dimitrie-Izvorâtorul de mir, fie de prima sâmbătă a lunii noiembrie.

De ce sunt numite aceste sâmbete „ale Moşilor“?

În Biserica Ortodoxă Română, toate aceste sâmbete sunt numite ale Moşilor, deoarece prin cuvântul „moş“ sunt denumiţi înaintaşii dintr-un neam („din moşi-strămoşi“ este o expresie care arată vechimea necunoscută).

Mai sunt şi alte zile de pomenire generală a morţilor?

Alături de sâmbetele morţilor, mai există şi alte câteva zile de pomenire generală a morţilor, care nu au aceeaşi însemnătate, dar care sunt foarte importante şi respectate cu multă evlavie de creştinii ortodocşi. Mai întâi, în perioada Postului Mare, se fac pomeniri generale ale morţilor în sâmbetele a doua, a treia şi a patra. În practică, în Postul Mare există şi rânduiala sărindarelor, adică a pomelnicelor pe care credincioşii le aduc la biserică, pentru a fi pomenite timp de 40 de zile. „Dezlegarea“ sau finalul acestor pomeniri se face în Sâmbăta lui Lazăr, dinaintea Duminicii Floriilor. Obiceiul de a se face ultimul parastas al sărindarelor în Joia Mare este total greşit, deoarece, conform rânduielii tipiconale, după Sâmbăta lui Lazăr, până în Duminica Tomii, nu se fac parastase. Totodată, făcându-se aşa, Joia Mare se transformă într-o sâmbătă a morţilor, semnificaţia deosebită a zilei fiind umbrită de pomenirile care se fac. Ziua Înălţării Domnului este considerată o zi a pomenirii eroilor, adică a tuturor celorcare şi-au dat viaţa pentru „apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea noastră“. Sunt pomeniţi acum, pentru ca şi sufletele lor să se înalţe la Dumnezeu, în slava Sa. În Biserica Ortodoxă, pomeniri ale morţilor se fac şi în zilele hramurilor bisericilor, la care sunt amintiţi în mod deosebit ctitorii lăcaşurilor de cult şi toţi membrii comunităţii respective trecuţi la Domnul. Se realizează, astfel, comuniunea tuturor membrilor comunităţii din toate timpurile.
(Diac. Ciprian Bâra)