Doru POPOVICI

...sunt înfrângerile dese! Nu, nu este o fractură de logică, întrucât se ştie că omul din greşeli, înfrângeri, insuccese etc. învaţă. Desigur, cu condiţia să facă o analiză lucidă, să tragă concluzia corectă şi să aibă timpul şi puterea de a îndrepta ceea ce a condus la înfrângere. Uneori, lucrul acesta este imposibil, întrucât nu există calitatea umană necesară. Mă refer direct la una din cele trei înfrângeri româneşti din ultimele câteva zile, cea a Stelei în faţa lui Napoli, la polo, într-o cupă europeană comparabilă cu Europa League din fotbal. De polo nu prea am vorbit în această rubrică. Am menţionat, cel mult, câte o nouă calificare a Naţionalei la competiţiile majore, campionate mondiale şi olimpiade, ea fiind cumva abonata la astea, ceea ce nu-i chiar la îndemână altor sporturi de echipă. Însă niciodată, absolut niciodată, nici Naţionala, nici vreo echipă de club n-a depăşit limita mediocrităţii, după calificare urmând... nimic. Probabil că românul nu-i născut pentru performanţă la polo, aşa cum negrii nu fac mai nimic în competiţiile de înot. O situaţie similară am putut observa în aceeaşi zi şi la volei. Ne-am bucurat că o echipă românească a câştigat o grupă de Champions' League, ajungând să dea piept în play-off cu o echipă rusească, acum doi ani chiar deţinătoarea trofeului. Ceea ce am văzut însă a avut darul de a ne linişti definitiv. Ca să o dăm tot pe fotbal, a semănat cu un ipotetic meci dintre Real Madrid şi Avântul Frasin. Da, la ruşi jucau şi niscai foşti sau actuali campioni mondiali sau olimpici, dar parcă prea era mare diferenţa dintre străinii lor şi străinii noştri, şi parcă şi mai mare cea dintre ruşi şi români. Aici nu mai ţine chestia că nu suntem născuţi pentru volei, fiindcă acum vreo 40-50 de ani se juca chiar finala Cupei Campionilor între Dinamo şi Rapid! Singura mulţumire ar fi ca din înfrângeri să începem totuşi cândva să învăţăm.