Luca, sfântul călător spre Emaus

Biserica Ortodoxă pomeneşte astăzi pe Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, pe Sfântul Mucenic Marin cel Bătrân, pe Sfântul Cuvios Iulian, pe Sfântul Mucenic Mnason, episcopul Ciprului, pe Sfinţii Mucenici Gavriil şi Cirmidol, pe Sfânta Marea Muceniţă Zlata din Macedonia şi pe Sfântul Petre Cetinski, mitropolitul Cerno-Gorei.

Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca s-a născut într-o familie păgână din Antiohia Siriei. Înainte de a primi sfântul botez a fost prozelit iudeu, lucru dedus şi din mulţimea cunoştinţelor sale despre obiceiurile iudaice. Cunoştea limba greacă, ebraică, egipteană şi latină; a fost doctor şi pictor. A făcut parte din cei 70 de apostoli ai Domnului (Luca 10, 1) şi în ziua Învierii se afla pe calea spre Emaus împreună cu Cleopa, când Mântuitorul S-a apropiat de ei şi le-a zis: "Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi unul cu altul în drumul vostru?", iar ei au răspuns: "Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic în cuvânt şi în faptă (…) cum L-au osândit la moarte şi L-au răstignit arhiereii şi mai-marii noştri" (Luca 24, 17-20).

După răspândirea Apostolilor în lume pentru propovăduire, Sfântul Luca se afla în oraşul Beoţia (Grecia), iar mai târziu îl însoţeşte pe Sfântul Apostol Pavel în a doua călătorie misionară (49-52) din Troia până în Filipi (Faptele Apostolilor 16, 11-12), apoi şi în a treia călătorie (53-58) din Ahaia în Asia Mică (Faptele Apostolilor 20, 1-16). Evanghelistul Luca a fost ucenicul cel mai apropiat al Sfântului Apostol Pavel. Chiar în timpul celor doi ani de întemniţare a acestuia în Cezareea Palestinei, Luca era cu el, iar când Pavel a fost trimis la Roma să fie judecat, a călătorit împreună şi a rămas cu el (Faptele Apostolilor 27, 1-31).

Este autorul Evangheliei a treia şi a Faptelor Apostolilor. Istorisirea lui dovedeşte o cultură literară mult superioară faţă de aceea a lui Matei şi Marcu. Aduce şi multe noutăţi, pe care probabil le-a aflat de la Sfânta Fecioară Maria.

Şi-a încununat propovăduirea cu sfârşit mucenicesc în Peloponez, lucru arătat şi de martirologiul african din secolul al V-lea. În anul 357, Sfântul Artemie Duxul, cel care a fost legatus augusti în Egipt, a mutat, din porunca împăratului Constanţiu, moaştele Sfinţilor Apostoli Luca, Andrei şi Timotei din Ahaia în Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol, unde se află îngropat şi împăratul Constantin cel Mare, ctitorul ei.

Sfântul Mucenic Marin cel Bătrân

A fost originar din oraşul Anazarab (Cilicia - Asia Mică) şi a pătimit pentru Mântuitorul Iisus Hristos în timpul persecuţiei împăratului Diocleţian, din porunca guvernatorului Lysias, cel ce a ucis şi pe Sfinţii doctori fără de arginţi Cosma şi Damian. După ce a fost supus supliciilor şi îndemnat să apostazieze de la dreapta credinţă, Sfântul Mucenic Marin cel Bătrân a suferit în cele din urmă moarte martirică.

Sfântul Cuvios Iulian

A trăit într-o peşteră din Mesopotamia, lângă râul Eufrat, şi apoi în Muntele Sinai, unde a zidit o biserică chiar pe locul unde Moise a primit poruncile lui Dumnezeu, biserică ce există şi astăzi. Pentru înţelepciunea lui i se mai spune şi "Sabas", adică "Bătrân" (în limba siriacă). În vremea persecuţiei împăratului Iulian Apostatul (361-363), Cuviosul Iulian a văzut cu duhul sfârşitul acestuia în lupta cu perşii, iar după câţiva ani, când patriarhul Meletie al Antiohiei a fost alungat de către ereticii arieni, Sfântul Cuvios Iulian i-a înfruntat pe aceştia şi pe împăratul Valens (364-378). Sfântul Ioan Gură de Aur l-a lăudat pe Cuviosul Iulian pentru virtuţile şi darurile cu care şi-a îndrumat şi povăţuit ucenicii până la sfârşitul vieţii. (diac. George ANICULOAIE )