Lucian AVRAMESCU

Ai spus, domnule Băsescu, luni seară, astupând cu portretul tău toate televiziunile și toate televizoarele de la domiciliile iobagilor naționali, că Ponta și Iohannis sunt niște ticăloși. Ai reluat asta toată săptămâna. Niște hoți, mincinoși, însetați de putere. Ce s-o mai lungim în vorbe, niște bandiți, buni de ștreang și nu de scaunul pe care, cu augustă măreție, stă încă popoul tău. Ai spus, oferind o alternativă avântată, că, spre deosebire de ăștia doi, Elena Udrea e virgina politicii autohtone. Fata de la țară, din basme, gospodină și frumoasă, debordând de cinste și hărnicie. Nu fură, nu minte, face treabă unde o pui și ai tot pus-o. De pildă ministru la Turism, minister care s-a lățit atât de tare încât avea toate ministerele în el, vistieria, dezvoltarea regională, văzduhul și apele, pășunile alpine și fotoliul de premier al lui Boc, ajuns subaltern al madamei, tot ce mișca sau înțepenea în țara asta se chema cu numele iubitei tale. E-n regulă. E dreptul tău să te faci de rahat cum ai chef. Dar ai făcut o greșeală. O greșeală pe care nu ți-o iert și nu-s singurul. Te-ai luat de mine, domnule Băsescu. Te-ai luat urât și nedrept. De mine, alegătorul, truditorul anonim de pe plantația de sclavi. Ai vorbit iar și iar și iar de lovitura de stat dată de votul meu. Cum să dau eu o lovitură de stat votând că nu te plac, că nu te-am plăcut de când te știu, nu ca Pora, care nu te place de alaltăieri, ci de 25 de ani de când am aflat că exiști ca politician? Cum să spui despre mine mizeria că votând să pleci, am dat o lovitură de stat? N-am ieșit cu parul să te dau afară din Cotroceni. Am intrat singur în cabina de vot unde n-am uneltit, ci am ștampilat o hârtie, exprimându-mi dorința să nu mai fii președinte. Iar ai adus în discuție, uriașă și grețoasă greșeală, chestiunea vinei mele, a cetățeanului care sunt, de a merge la vot. Puteai să-i porcăiești pe toți - politicieni, parveniți, batalioanele de chelneri  cu diplomă academică, șoferii care au ajuns să aibă șoferi, boarfele promovate din țiitoare, miniștri, hahalerele tupeiste, căpușând banul public, o lume care-i a ta și din care faci parte. Porcăiți-vă între voi cât vreți și am satisfacția când vă aud spunând, unul despre celălalt, că sunteți hoți sau nemernici, sau ce naiba vă mai ziceți, să vă dau dreptate tuturor. Dar te-ai luat de mine, domnule Băsescu, de mine, alegătorul, și asta-i o crimă față de poporul în legătură cu care emiți  pretenția că-i al tău.

Am fost la vot opt milioane și ceva de cetățeni, cei mai mulți spunând să pleci acasă, cu vreo doi inși mai puțini pentru o majoritate. Asta numești tu lovitură de stat?

Ai readus, în discursul tău țâfnos și în parte adevărat, o mizerie. Mizeria loviturii de stat. Te anunț că noi suntem încă aici, n-am emigrat pe lună, viețuim mai prost decât atunci când ai preluat tu toată puterea, adică acum zece ani, fiindcă puterea ai început s-o acaparezi, pas cu pas, imediat după 90, suntem aici, mai șubreziți de sărăcie, nevoi și suferințe, dar la fel de determinați. Mi-ai spus că Ponta e hoț și mincinos. Pot să te cred sau nu. Mi-ai spus că Iohannis e hoț și mincinos. Pot să te cred sau nu. Pot să mă amuz de gălușca vredniciei patriotice a madamei Udrea. Dar nu-mi spune, Băsescule, că eu, alegătorul acestei țări, sunt un nemernic. Cine te-a învățat să spui asta e un bou, iar dacă-i din mintea ta, alege-ți, din despicătura de vorbe ale dicționarului, cuvântul care ți se potrivește.