Gânduri înainte de moarte

Ce vă va da Dumnezeu? Să vă dăruie Domnul uşurare şi desăvârşită însănătoşire. Totuşi, fie voia Lui, nu a noastră! Nu cumva chiar veţi pleca de aici? Nu îmi vine să cred. Veţi mai boli puţin, cred eu, şi vă veţi pune pe picioare. Dar ce să-i faci dacă veţi pleca? Mutarea din această viaţă nu e vreun lucru rar. Câţi nu pleacă dincolo în fiecare zi şi în fiecare ceas? Şi nouă o să ne vină rândul. Cine va muri acum, cine va muri mâine - totuna. Numai cum va muri nu e totuna. Cercetaţi: este totul gata? Şi dacă nu mai aveţi nimic de pregătit, încredinţaţi-vă Domnului!

Când priveşti din depărtare la ceasul morţii, el pare altfel decât atunci când se apropie. Pentru cel viu şi sănătos e greu să se simtă în pragul morţii. Moartea este o mare taină pentru noi. Ea este luminată de credinţa lui Hristos, dar tot este în ea ceva ascuns. Când omul trece prin ea, atunci se lămureşte totul. Totuşi, n-aveţi de ce să fiţi chinuiţi de spaime. Domnul a străbătut această umbră a morţii ca să ne facă nouă calea mai uşoară. În urma Lui, şi noi trecând prin mijlocul umbrei morţii, să nu ne temem de rău: fiindcă El cu noi este, dacă și noi suntem cu El în această viaţă. Păcatul îl desparte pe om de Dumnezeu, însă când el e curăţit prin pocăinţă şi osteneală după putere, zidul despărţirii de Dumnezeu piere.

Domnul este aproape. Îndrăzniţi, dar.

Vouă, celor bolnavi, vă scriu totul despre moarte, însă nu cred că prin aceasta aduc asupra voastră gânduri întunecate: căci este cu putinţă a dori, împreună cu Apostolul, moartea pentru a fi împreună cu Hristos (Filipeni 1, 23). Această dorinţă nu vă este străină; iar când i se arată omului apropierea celui iubit, asta ar tre­bui să-l bucure, nu să-l descurajeze.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Boala și moartea, traducere de Adrian și Xenia Tănăsescu)