Sfinţii Mucenici Trofim şi Teofil şi Sfântul Mucenic Foca

Sfinţii Mucenici Trofim şi Teofil, şi împreună cu dânşii şi alţi credincioşi şi adevăraţi robi ai lui Hristos, în număr de 13, au pătimit pe vremea împărăţiei lui Diocleţian. Ei, nesupunându-se voii păgânului chinuitor şi nevoind să aducă jertfe idolilor celor fără de suflet şi să se lepede de Hristos, au fost spânzuraţi la muncire şi li s-au strujit trupurile lor cu fiare ascuţite. Apoi păgânii i-au împroşcat cu pietre pe răbdătorii de chinuri şi, sfărâmându-le fluierele picioarelor, i-au aruncat în foc. Dar cu tăria cea atotputernică a lui Dumnezeu, ei au fost păziţi vii şi întregi în mijlocul văpăilor celor mari şi au ieşit din foc fără de vătămare. Atunci muncitorul, aprinzându-se şi mai mult de mânie, ca de focul iadului, a poruncit să-i ucidă pe toţi cu sabia şi li s-au tăiat cinstitele lor capete, pentru Domnul nostru Iisus Hristos, Capul a toată Biserica.

Sfântul Mucenic Foca

Sfântul Mucenic Foca este unul din cei patru Foca pomeniţi de sinaxar. El a trăit în Sinope, în zilele împăratului Traian, strălucind cu toate faptele bune şi cu petrecere neprihănită. Când a fost adus la eparhul African şi întrebat de acesta, el a mărturisit cu îndrăzneală credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos. Atunci eparhul African hulind pe Hristos şi chinuind pe sfântul mucenic, s-a făcut cutremur mare şi fară de veste căzând el împreună cu slujitorii lui, au rămas fară suflare. Văzând femeia lui această minune, s-a înfricoşat şi a rugat pe sfântul, care l-a înviat.

După aceea, l-au dus la împăratul Traian şi, mărturisind pe Hristos, a fost spânzurat şi strujit, iar apoi băgat în var. Fiind pus într-o baie foarte fierbinte, şi astfel rugându-se, şi-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu.