Astăzi, Sfântul Mucenic Ioan Valahul

Sfântul Mucenic Ioan Valahul s-a născut în anul 1644 într-o familie de ţărani evlavioşi din Oltenia. A fost crescut de mic în dreapta credinţă, iubind pe Dumnezeu, Biserica, rugăciunea şi ascultarea de părinţi. Se numeşte "Valahul" pentru că era de neam din Valahia, adică din Ţara Românească (în vechime, popoarele străine îi numeau pe români vlahi sau valahi, adică neam de obârşie latină, iar amintirea aceasta se păstrează până astăzi în numirea Sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei).

A trăit la jumătatea secolului al XVII-lea, în timpul domnitorului Mihnea al III-lea Voievod - numit şi "Turcitul" (1658-1659). În anul 1659 tânărul Ioan a fost luat rob la turci la vârsta de numai cincisprezece ani. Trecând Dunărea, turcii şi-au împărţit robii, iar tânărul Ioan a ajuns în stăpânirea unui ostaş turc desfrânat, care a încercat să profite de el, însă acesta l-a refuzat cu scârbă, mărturisind că este creştin şi urăşte necuratele patimi păgâneşti. Astfel, sfântul, întărit de râvna credinţei în Hristos, l-a lovit pe tiran, ucigându-l. Ceilalţi ostaşi l-au legat în lanţuri şi, după câteva luni de chinuri şi de mers pe jos, turcii au ajuns la Constantinopol, iar fericitul şi neîntinatul Ioan a fost dat ostatic femeii turcului ucis de el pe cale, drept pedeapsă, ca să-i fie slugă până la moarte. Acea femeie îl ademenea spre necurata desfrânare şi spre legea mahomedană, încercând să-l convingă să se lepede de credinţa cea dreaptă în Hristos. În cele din urmă, văzându-se refuzată, femeia l-a dat pe Ioan conducătorului cetăţii, care l-a aruncat în temniţă, fiind supus la foarte multe chinuri.

În final a fost dus în Parmac - Kapi, aproape de Bazestani, tot în Constantinopol, ca să-l spânzure. Astfel, în anul 1662, după multe chinuri a trecut la cele veşnice, suferind moarte martirică. Viaţa sfântului, împreună cu pătimirea sa, a fost scrisă de Ioan Cariofil, un învăţat grec din vremea lui, şi apoi în 1799, viaţa şi martirul său au fost tipărite la Veneţia de către Nicodim Aghioritul, pentru ca 50 de ani mai târziu să fie retipărite la Atena. Patriarhia Ecumenică şi Ortodoxia greacă, în general, îl recunoşteau pe Ioan Valahul ca sfânt, trecându-l în Mineiul tipărit la Constantinopol în 1843. La români viaţa sfântului a fost tipărită prima dată în 1801, la Bucureşti, fiind mai apoi trecut în Mineiul de la Neamţ din 1846. Sfântul Mucenic Ioan Valahul intrase în conştiinţa credincioşilor români şi greci deopotrivă, dar generalizarea cultului s-a săvârşit abia în februarie 1950, prin decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

(Ziarul Lumina)