Prin iertare, Dumnezeu restaurează firea umană

„În vremea aceea, intrând iarăşi Iisus în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă. Şi îndată s-au adunat aşa de mulţi, încât nu mai era loc nici înaintea uşii, iar Dânsul le grăia cuvântul (lui Dumnezeu). Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru oameni. Dar, neputând ei din pricina mulţimii să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au coborât patul în care zăcea slăbănogul. Iar Iisus, văzând credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor: Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai singur Dumnezeu? Şi îndată, cunoscând Iisus cu duhul Lui că aşa cugetau ei în sine, a zis lor: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre? Ce este mai uşor, a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului: Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta! Şi s-a ridicat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată.”

Duminică se face şi pomenirea Sfântului Grigorie Palama

În Duminica a doua a Sfântului şi Marelui Post, Biserica a rânduit să se citească la Sfânta Liturghie textul din Evanghelia după Sfântul Marcu (2, 1-12), în care ne este relatată minunea vindecării slăbănogului din Capernaum. Minunea este prezentată şi de Sfinţii Evanghelişti Matei (9, 1-7) şi Luca (5, 17-26).

De asemenea, în aceeaşi duminică se face pomenirea Sfântului Grigorie Palama, mutat la cele veşnice la 14 noiembrie 1359 şi trecut în rândul sfinţilor la scurt timp după aceasta (în 1368), care a fost mare apărător al dreptei credinţe, afirmând că prin rugăciune stăruitoare şi îndelungată şi prin asceză curăţitoare de patimi, credinciosul ajunge să se unească şi să se împărtăşească din lumina cea necreată şi veşnică a lui Dumnezeu. Rânduiala prevede şi un text al Evangheliei special pentru pomenirea Sfântului Grigorie, text specific zilelor de pomenire a ierarhilor (Ioan 10, 9-16).

Credinţa bărbaţilor ce-l purtau pe bolnav aduce vindecarea

În cele ce urmează însă, vom stărui asupra textului Evangheliei duminicale. Ce aflăm din relatarea Sfântului Evanghelist Marcu? El ne spune că, într-o zi oarecare, Mântuitorul a intrat iarăşi în Capernaum, „în cetatea Sa“, cum precizează Sfântul Matei (9, 1), şi acolo, aflându-Se într-o casă, propovăduia mulţimilor dornice să audă cuvântul lui Dumnezeu. Aşa de mulţi erau cei care ascultau cuvântul, încât nu mai era loc nici în casă, nici în faţa uşii. În mulţimea adunată era şi un slăbănog care, neputându-se purta singur, era ajutat de patru bărbaţi. Aceştia, voind să-l ducă la Iisus şi neputând trece prin mulţime, au făcut o spărtură în acoperiş şi pe acolo au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul. Este important să remarcăm faptul că gestul acelor bărbaţi nu a rămas neobservat de Mântuitorul. Dimpotrivă. Ne-am fi aşteptat ca El să se concentreze asupra celui suferind, sau poate chiar să-Şi continue cuvântul, sau să atragă atenţia celor care tulburau mulţimile adunate acolo ca să asculte cuvântul Împărăţiei. Nimic din toate acestea. Cele menţionate aici puteau fi sesizate cu uşurinţă de toţi cei prezenţi. El însă, ca Dumnezeu, îşi îndreptă atenţia asupra a ceea ce nu se vede şi nu stă la îndemâna oricui să observe, anume credinţa acelor bărbaţi care-l purtau pe slăbănog: „Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!“ Dar unii dintre cei de faţă au început să cârtească şi să cugete în inimile lor, acuzându-L pe Hristos de hulă pentru că iartă păcatele, putere care aparţine numai lui Dumnezeu. Iisus însă, cunoscând gândurile lor, le-a zis: „De ce cugetaţi acestea în inimile voastre? Ce este mai uşor, a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă? Dar, ca să ştiţi ce putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului: Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta“ (vv. 8-11). Şi îndată s-a vindecat slăbănogul, iar cei de faţă, minunându-se, au adus slavă lui Dumnezeu.

Orice cuvânt al Evangheliei îl vizează pe ascultătorul de astăzi, participant la Sfânta Liturghie

Textul din Sfântul Marcu oferit nouă în această duminică spre meditaţie, ca hrană sufletească şi ca dreptar de vieţuire în zilele care urmează, este foarte dens şi conţine multe şi folositoare învăţături.

Mai întâi, Evanghelia citită în Duminica a doua a Postului Mare ne atenţionează asupra datoriei creştineşti şi grijii personale de a asculta cuvântul lui Dumnezeu, şi ascultându-l, să-l împlinim în viaţa noastră de zi cu zi. Când Evanghelistul consemnează faptul că în jurul Mântuitorului, în casă şi afară, era mulţime multă de popor, nu face menţiunea doar pentru a ne arăta că nu mai rămăsese loc şi pentru cei care, purtând pe slăbănog, voiau să ajungă la locul unde se afla Mântuitorul învăţând. Ci Sfântul Marcu vrea să ne arate că poporul era în jurul Mântuitorului şi-I asculta cuvântul. Precizând aceasta, Sfântul Marcu ne spune, de fapt, că orice cuvânt al Evangheliei îl vizează pe ascultătorul de astăzi, participant la Sfânta Liturghie. De altfel, îndemnul liturgic: „Înţelepciune, drepţi, să ascultăm Sfânta Evanghelie“ întăreşte ideea că Evanghelistul, consemnând că mulţimile adunate în jurul Mântuitorului Îi ascultau cuvântul, vrea să ne atenţioneze şi pe noi ca să fim cu luare-aminte la cuvântul sfânt.

(Pr. Prof. dr. Viorel SAVA, sursa: Ziarul Lumina)