Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere videoÎn duminica a XXXII-a după Rusalii, Biserica Ortodoxă a pomenit întâlnirea Mântuitorului Iisus Hristos cu Zaheu vameşul, consemnată în Evanghelia după Sfântul Luca la capitolul 19. În cuvântul rostit în Paraclisul patriarhal „Sfântul Grigorie Luminătorul“, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a arătat că bunătatea lui Dumnezeu este o chemare pentru înnoirea vieţii în bine.
Mântuitorul Iisus Hristos a vindecat în oraşul Ierihon doi oameni, un orb, căruia i-a redat lumina ochilor şi vedere, şi pe Zaheu, cel vindecat de lăcomie. Amândoi l-au întâlnit pe Hristos pe drum, pe când Domnul era pe cale. Orbul cerşea în afara oraşului, la marginea drumului, iar Zaheu s-a urcat într-un sicomor de pe margine ca să-l vadă pe Hristos când trecea pe cale. Drumul are aici o simbolistică aparte. Este un topos al întâlnirii omului cu Dumnezeu. Deşi un spaţiu aparent nesemnificativ, el este sfinţit de Dumnezeu prin aceste minuni şi prin faptul că El l-a căutat pe om să-l mântuiască în acest loc. „Evanghelia surprinde prin faptul că această cale pe care merge Iisus devine calea mântuirii, a izbăvirii din orbire trupească şi a izbăvirii din orbire sufletească. Calea mântuirii este calea întâlnirii omului cu Dumnezeu şi schimbării vieţii omului păcătos în om virtuos. Sfârşitul Evangheliei de astăzi este semnificativ: «Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut». Cine este cel pierdut? Pierdut este omul păcătos, care rămâne în păcate şi nu se pocăieşte, nu caută pe Dumnezeu, ca să-şi poată schimba viaţa cu ajutorul lui Dumnezeu, potrivit voii lui Dumnezeu“, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Zaheu nu a fost mânat numai de curiozitate
Mântuitorul vede în sicomor pe Zaheu, care dorea să-l vadă pe Hristos în trecerea sa prin acel loc. Zaheu era vameş, urât de compatrioţii săi pentru că adunase avere şi din înşelătorie, şi pentru că slujea ocupaţia romană. Mântuitorul îl vede, vede şi dorinţa ascunsă a acestuia de schimbare şi se autoinvită în casa acestuia spunându-i: „Grăbeşte-te de te coboară, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta“. „Atunci când a urcat în sicomor, motivaţia nu era simpla curiozitate, ci şi o dorinţă ascunsă de schimbare a vieţii. El a auzit că Iisus din Nazaret a schimbat viaţa multor oameni. El, învăţătorul şi vindecătorul, a îndreptat pe cei rătăciţi, a ridicat pe cei căzuţi, a vindecat pe cei bolnavi. Mai întâi harul lui Iisus intră tainic în sufletul lui Zaheu şi trezeşte în el dorinţa de a-l căuta pe Iisus, ca apoi Mântuitorul Însuşi, Dăruitorul harului mântuirii, să intre în casa lui Zaheu şi să proclame schimbarea sufletească pe care o dorea Zaheu“, a arătat PF Părinte Patriarh Daniel.
Bunătatea şi generozitatea mişcă sufletul păcătos
Generozitatea şi bunătatea lui Dumnezeu revărsate asupra vameşului îl determină să fie şi el darnic cu semenii săi. Dintr-un om lacom şi lipit de averea sa, el devine un om milostiv spunând: „Jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor, şi dacă am nedreptăţit pe cineva, cu ceva, întorc împătrit“. „Evanghelia de astăzi ne arată în primul rând că cine caută pe Dumnezeu va fi căutat de Dumnezeu, şi cine caută pe Dumnezeu va fi găsit de Dumnezeu şi se va bucura de întâlnirea cu Dumnezeu. Mai vedem cât de mare este puterea pocăinţei. Zaheu, dintr-un lacom, devine un om darnic, dintr-un om zgârcit, devine un om milostiv. Această schimbare radicală arată că milostivirea, bunătatea lui Dumnezeu au trecut dincolo de întunericul răutăţii şi al patimei lăcomiei care-l stăpânea pe Zaheu. Iubirea milostivă, bunătatea neaşteptată a lui Hristos care se arată lui Zaheu fac ca în acesta să se reaprindă cărbunele, chipul lui Dumnezeu din el, care era acoperit până acum cu cenuşa şi zgura păcatului, să se lumineze în el chipul lui Dumnezeu cel milostiv, şi astfel devine şi el milostiv“, a explicat Preafericirea Sa.
( 5 feb 2013, 11:21:47
uoau ! cât de adevărate şi pătrunzătoare vorbe !
spuse...cui ?! căci în fiecare din noi e-un fariseu
care decât să semene (cu) bunătate mai bine dă cu bombe
uneori textele din Biblie par necomestibile ( şi ireale )
ca un cult ocult ni se dizolvă-n suflet "creştinătatea"
păcatul ne scindează, binecuvântarea nu ne e pe cale
noi ştim cum privim, dar, oare, Domnul cum priveşte societatea ?