Aforisme duhovniceşti

·        Aşa cum Hristos în Grădina Ghetsimani şi pe Golgota trăia cu gândul la Dumnezeu Tatăl, tot astfel trebuie să trăim şi noi, în fiecare clipă, cu gândul la Dumnezeu, dar mai degrabă prin Hristos decât prin Tatăl, căci prin Fiul ajungem la Tatăl.

·        Singurul lucru care ne atrage este Persoana lui Hristos. Trebuie să trăim în Hristos ca măsură divină şi umană a tuturor lucrurilor. În Hristos Îl avem pe Dumnezeu, Creatorul nostru. În Hristos avem modelul, revelaţia planului lui Dumnezeu cu omul. Dragostea lui Hristos trebuie să umple de-a pururi inima noastră. Nu trăim în Hristos prin gândirea abstractă. Dumnezeu Se dezvăluie în noi prin împlinirea poruncilor Sale. Îl trăim pe Hristos ca pe propria noastră viaţă, nu ca pe cineva pe care l-am cunoaşte numai formal.

·        Hristos a spus: Eu sunt Calea. Dacă El este Calea, nu trebuie să-L urmăm formal, din exterior, ci prin trăire interioară. Să ne aducem aminte că pe Golgota şi în Ghetsimani, El se luptă împotriva tuturor. Singur.

·        Uneori, când dragostea lui Hristos ne pătrunde, simţim veşnicia. Aceasta nu poate fi înţeleasă pe cale raţională. Dumnezeu acţionează într-un fel propriu, care scapă puterii noastre de percepţie. Nu trebuie să fim prea raţionali în viaţa creştină.

·        Sunt semne exterioare care ne ajută să apreciem la ce distanţă ne aflăm de Hristos. Urmăm noi cuvântul evanghelic? Am atins desăvârşirea, adică dragostea pentru întreaga lume, fără deosebire între prieteni şi duşmani?

·        Nu există deosebire între poruncile lui Hristos şi viaţa lui Dumnezeu Însuşi. Rămânând în poruncile Lui, devenim asemenea lui Hristos.

·        Cum să petrecem o zi fără de păcat, adică în sfinţenie? Iată o întrebare cu adevărat grea. Cum să ne schimbăm fiinţa, gândurile, sentimentele şi chiar atitudinile pentru a nu păcătui împotriva Tatălui ceresc, a lui Hristos, a Duhului Sfânt, a oamenilor, a fratelui nostru şi a tot ceea ce este viu?

·        „Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim noi”. Vă amintiţi de această rugăciune a Bisericii. Viaţa fără de păcat pe pământ ne deschide porţile cerurilor. Nu bogăţia minţii ne salvează sufletul, ci viaţa fără de păcat ne pregăteşte să trăim cu Dumnezeu în veacul ce va să fie. Harul Duhului Sfânt ne învaţă adevărurile veşnice atât cît trăim după aceste porunci: iubeşte pe Dumnezeu din toată fiinţa ta şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi! Da, să păziţi mereu aceste porunci!
Stăruiţi în rugăciune, în nevoinţe, petreceţi o zi fără de păcat. Toate celelalte vă vor fi date de Dumnezeu.