Aproape o săptămână până la Postul Crăciunului

Românii ortodocşi mănâncă pe 14 noiembrie ultima masă „de dulce” înaintea Sărbătorii Naşterii Domnului. Postul Crăciunului durează şase săptămâni (15 noiembrie – 24 decembrie) şi a fost rânduit de Biserică pentru a-i pregăti pe credincioşi pentru marea sărbătoare a Naşterii Mântuitorului.

Semnificaţia acestuia are rădăcini în Vechiul Testament, patriarhii şi drepţii dinainte de Hristos, printre care Noe, Moise şi David, petrecând timp îndelungat în post şi rugăciune. Ei aşteptau venirea lui Mesia, cereau iertarea păcatelor şi ajutor divin în misiunea lor de conducere a poporului ales.
Prin durata sa, Postul Naşterii Domnului ne aminteşte de cele 40 de zile de nevoinţă ale lui Moise de pe Muntele Sinai, înainte de a primi cele zece porunci scrise pe lespezile de piatră.
Asemenea şi creştinii, postind 40 de zile, îşi curăţesc sufletele şi trupurile pentru a-l primi pe Dumnezeu-Cuvântul, Iisus Hristos. De aceea, cântările biserceşti din această perioadă cuprind preziceri profetice care vorbesc despre venirea în trup a lui Mesia.

Pe vremuri se postea diferit

Cele dintâi menţiuni despre practicarea acestui post provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin şi de la episcopul Leon cel Mare al Romei.
La început, creştinii nu posteau toţi în acelaşi fel şi acelaşi număr de zile. Unii posteau şapte zile, alţii şase săptămâni. Sinodul de la Constantinopol din anul 1166 a uniformizat durata acestui post, hotărând ca toţi creştinii să postească 40 de zile, cu începere de la 15 noiembrie.
Postul este cunoscut şi practicat însă, din considerente terapeutice, încă de pe vremea spartanilor. Tinerii se abţineau de la mâncărurile grele pentru a-şi făuri un trup sănătos şi rezistent la lipsuri şi boli.

Obiceiuri de Lăsatul Secului

Apropiat ca dată de Filipii de Toamnă, începutul Postului Crăciunului este asociat în tradiţia populară cu o serie de acte rituale.

Ungerea cu usturoi a uşilor, a porţilor şi a ferestrelor, alungarea spiritelor rele prin zgomote şi împuşcături sunt câteva dintre acestea. Se mai obişnuieşte ca păsările sălbatice să fie hrănite cu resturi de la masa de Lăsatul Secului pentru a nu strica recoltele viitoare.
Întoarcerea vaselor din casă cu gura în jos pentru a nu intra în ele spiritele rele, aflarea ursitei, a rodului holdelor şi vitelor în anul care urmează reprezintă, la rândul lor, obiceiuri din străbuni. Masa de Lăsatul Secului, foarte bogată în preparate, este atestată în toate zonele etnografice ale României.

Ce mâncăm în post

În zilele de luni, miercuri şi vineri se mănâncă bucate fără ulei şi nu se bea vin, decât dacă se prăznuieşte vreun sfânt mare, trecut în calendar cu cruce neagră.
Uleiul şi vinul sunt permise însă marţea şi joia. Sâmbăta şi duminica, până la 20 decembrie inclusiv, se dezleagă la peşte şi preparate din peşte.
Alte zile în care se mănâncă peşte sunt 21 noiembrie, sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului, şi zilele de prăznuire a unor sfinţi cu cinstire mai largă în toată lumea ortodoxă: 30 noiembrie (Sf. Ap. Andrei), 4 decembrie (Sf. Varvara), 5 decembrie (Sf. Sava), 6 decembrie (Sf. Nicolae), 9 decembrie (Zămislirea Sfintei Fecioare Maria), 18 decembrie (Sf. Cuvios Daniil Sihastrul), 20 decembrie (Sf. Ignatie Teoforul).
Se spune că Postul Crăciunului este mai uşor şi pentru că spre final de an cămările gospodăriilor sunt pline cu alimente de sezon, de la murături şi până la alte preparate vegetale conservate.

(sursa: www.adevarul.ro)