Cătălin MIHULEAC

O caracterizare fugară a pragmatismului vremurilor în care din păcate am nimerit spune că „pe lumea asta doar Iisus Hristos este gratis”. E dezolant să constatăm însă că nici măcar Iisus Hristos nu mai este gratis, de vreme ce în orice biserică din Europa civilizată intri, trebuie să bagi mâna în buzunar. Chiar dacă nu plăteşti propriu-zis intrarea, pentru fiecare lumânare aprinsă trebuie să achiţi: 2 euro, 3 euro, 5 euro, 8 euro... Şi-apoi mai sunt ilustratele, pliantele, brelocurile... Un negoţ în toată regula.

Te întrebi, vrând-nevrând: lui Iisus i-ar plăcea tot comerţul acesta, desfăşurat în numele lui? I-ar plăcea modul în care Cerul a fost transformat într-un ghişeu cu funcţionari nevăzuţi, unde solicitanţii lasă cererile, sub forma unor lumânări aprinse, iar fiecare formular al cererii-tip costă 2 euro, 3 euro, 5 euro, 8 euro?

Lucrurile sunt ceva mai profunde şi e bine să le lăsăm pe seama filozofilor şi a altor pierde-vară. Căci nimeni nu-ţi dă număr de înregistrare, nimeni nu-ţi garantează că cererea îţi va fi aprobată, nimeni nu-ţi garantează nici măcar că cererea ta va ajunge pe masa de lucru a şefului celui mare. Şi dacă e să mergem mai departe, din nefericire nimeni nu-ţi garantează că şeful există şi că totul nu-i decât o imensă escrocherie financiară.

Am mai observat o chestie care m-a durut la marile biserici din Europa occidentală. Pe umerii clădirilor, acolo unde păsările obişnuiesc să-şi tragă sufletul după orele de zbor, au fost montate ţepuşe, pentru ca zburătoarele să nu mai dăuneze construcţiei. Dar mă întreb: din banii căpătaţi pe lumânări şi alte alea nu s-ar fi putut şterge necazurile provocate de păsări? E mai uman aşa, ca în preajma clădirilor să zacă trupuri însângerate de porumbei, mierle şi alte zburătoare care, în naivitatea lor, au dorit să se aşeze în locurile unde ştiau din moşi-strămoşi că domneşte pacea, dar au nimerit peste ţepuşe bine ascuţite?

Şi iar mă întreb dacă lui Iisus i-ar plăcea toate astea.