Nu este suficient să nu săvârşeşti răul, ci trebuie să faci mult bine

Din Evanghelia de duminică (Tânărul bogat) învăţăm un alt adevăr deosebit de valoros: că nu este suficient să fii evlavios şi credincios, nu e suficient să fii corect în comportamentul moral faţă de oameni, nu e suficient să nu ucizi, să nu desfrânezi, să nu furi, să nu minţi sau să nu înşeli, să nu mărturiseşti strâmb. Nu este suficient să te abţii de la rău, ci trebuie să faci mult bine ca să fii desăvârşit. Iar cel mai mare bine pe care-l putea săvârşi acest tânăr bogat faţă de aproapele său era ajutorarea săracilor, milostenia faţă de ei. Tânărul bogat era un om moral, evlavios, dar zgârcit.

Nu ne putem mântui numai prin evlavie dacă nu suntem şi milostivi

Bogatul evlavios şi corect din punct de vedere moral era totuşi în adâncul inimii un om zgârcit, prea mult înrobit în avuţie şi prea puţin darnic. Însă Mântuitorul vrea să îi spună că va fi desăvârşit numai când va fi şi milostiv sau darnic. Din Evanghelie se constată dificultatea omului de a se dezlipi de avuţiile sale limitate şi trecătoare, adică de a renunţa la cele pământeşti pentru a avea comoară cerească, dificultatea de a renunţa la ceva material şi trecător pentru a se uni cu Cineva netrecător, cu Dumnezeu. Mântuitorul Iisus Hristos ne arată că nu ne putem mântui numai prin evlavie dacă nu suntem şi milostivi, mai ales când avem multe bunuri materiale. Când nu avem nici un bun material, milostenia noastră se arată prin cuvântul bun, prin fapta bună, prin sfătuirea bună, prin rugăciunea pentru altul, printr-un cuvânt de încurajare sau consolare. Însă când avem avuţii materiale, milostenia se arată mai ales ajutând pe cei săraci. De aceea, Biserica nu a dezvoltat în istorie numai Liturghia, ci şi Filantropia, adică ajutorarea celor nevoiaşi atât duhovniceşte, cât şi material.

 

„Urmează-Mi Mie” înseamnă fă-te ucenic al Meu

Tânărul bogat primeşte de la Iisus sfatul de a renunţa la ceea ce are în jurul lui pentru a dobândi comoară în inima lui şi în ceruri. De fapt, toate lucrurile materiale se adună în jurul nostru, dar fapta bună se imprimă în sufletul nostru ca o lumină pe care o purtăm cu noi în veşnicie. De aceea, Iisus îi cere tânărului bogat: renunţă la ceva şi urmează pe cineva. 'Urmează-Mi Mie' înseamnă intră în legătură de iubire veşnică cu Dumnezeu Care ne arată iubirea şi bunătatea Sa în Hristos Cel Bun şi Milostiv. Vedem aici prefigurarea tainei Bisericii. 'Urmează-Mi Mie' înseamnă fă-te ucenic al Meu, intră în comuniune cu Mine şi în comunitatea celor care Mă urmează. Mântuitorul îl îndeamnă pe tânăr, de fapt, să devină creştin, împreună cu ucenicii Săi apostoli. Ca să fii desăvârşit trebuie să fii următor lui Hristos, să fii în legătură vie cu Persoana Lui şi să fii milostiv ca El, pentru că El este bogăţia cea veşnică, nelimitată şi netrecătoare. ,,Aceasta este viaţa veşnică să Te cunoască pe Tine, singurul şi adevăratul Dumnezeu şi pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis' (In. 17, 3).

Schimbarea în bine înseamnă o luptă cu noi înşine, adesea multă întristare

Din Evanghelia de duminică vedem şi faptul că nu este uşoară schimbarea vieţii noastre pe calea desăvârşirii, că schimbarea în bine înseamnă o luptă cu noi înşine, adesea multă întristare. Uneori ne întristăm când Hristos prin Evanghelie ne cheamă să ne schimbăm viaţa în bine, să dărâmăm idolii lăcomiei şi mândriei ascunşi în inima noastră şi să lăsăm în locul lor să vină lumina şi iubirea lui Hristos Cel milostiv. Dar toate sunt cu putinţă celui ce caută sincer viaţa veşnică şi cere ajutorul sau harul lui Hristos.
Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute ca prin harul Său să devenim tot mai milostivi, spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră mântuire. Amin!

(Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica a XII-a după Rusalii, Viaţa veşnică se dobândeşte prin milostenie)