Jucăriile simple

Joaca este văzută de majoritatea adulţilor ca o distracţie. Ea este de fapt un lucru foarte serios, o modalitate de dezvoltare şi formare, activitatea principală a copilului până ce învăţarea o va trece pe loc secund.

Prin joc copilul îşi dezvoltă atenţia, memoria, cunoştinţele, atitudinea şi îndemânarea. Copilul se antrenează pentru munca de mai târziu.

Adoră jocul nu pentru că este uşor, ci pentru că este dificil. Îşi antrenează voinţa pentru a obţine reuşite din ce in ce mai complexe. Imită şi aplică tot ceea ce vede la cei mari.

Jocul evoluează cu vârsta, iar nevoia de joc nu dispare niciodată (chiar şi adulţii au formele lor de joacă).

Este o activitate care trebuie tratată cu respect. Dacă întrebi copilul “iar te joci?” e ca şi cum te-ai întreba pe tine “iar munceşti?”

Copilul preferă jucăriile simple şi se joacă cu ele mai mult timp. El nu le percepe ca “simple” sau “ieftine”. Îl captivează dacă îi permit să-şi folosească imaginaţia.

Să nu te mire dacă intr-o zi copilul nu se apropie de cutia cu jucării, dar se joacă timp îndelungat cu un cordon, cu o cutie de carton, cu o oală din bucătărie, cu o pietricică sau cu orice altceva.

Uneori părinţii suferă că jucăriile frumoase (care lor le-au plăcut şi pentru care au făcut un efort financiar) nu au asupra copilului efectul aşteptat de ei. Alteori sunt nefericiţi pentru că nu pot cumpăra anumite jucării copiilor lor. Este doar problema adultului. Starea de fericire a copilului nu este condiţionată de complexitatea jucăriilor. Din contra, jucăriile complicate plictisesc repede copilul pentru că in general el rămâne inactiv. Şi din punctul de vedere al influenţei în educaţie acestea au un procent foarte mic.

Între un trenuleţ care trebuie doar pus pe şine şi unul din cuburi detaşabile pe care crezi că-l va iubi? La primul se uită cu plăcere de câteva ori (e posibil ca nici măcar atât să nu facă – să-l sperie şuieratul, să se enerveze că nu poate aşeza trenul pe sine…). Cu celălalt va munci: va schimba ordinea vagoanelor, uneori vei vedea locomotiva la mijlocul trenului, va încărca vagoanele, apoi două cuburi vor deveni maşină, barcă, garaj … Se va juca mult timp şi nu se va plictisi pentru că experienţele lui pot fi variate.

Ce reacţie ai avea dacă ţi-ai vedea copilul de 2-3 ani îndesând o bucată de hârtie într-o gaură din parchet? Dacă îl întrebi pe el ce face, vei afla că scufundă un submarin. Am folosit acest exemplu pentru a întări ideea că joaca copilului este o muncă serioasă pentru el. Imaginează-ţi că ai da frâu liber primului impuls şi ai striga la copil pentru a-l conştientiza de distrugerea făcută. Copilul s-ar uita mirat la tine. El nu distrugea nimic. Doar scufunda un submarin! Ce crezi ca va înţelege? Ce plus ai adus în educaţia lui?

Adultul poate descoperi semnificaţia şi complexitatea jocului doar dacă discută cu copilul. Admite că mintea lui gândeşte diferit de a ta!