„Cred într-Unul Dumnezeu…”

Credinţa într-Unul Dumnezeu este elementul de bază şi primordial al religiei celei adevărate. Creştinismul este prin excelenţă o religie monoteistă. Crede într-Unul Dumnezeu, care s-a făcut cunoscut în muntele Sinai: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău… Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine” (Ieşire 20:2-3).

Porunca aceasta este categorică. Nu este permis cultul altor dumnezei în afara Dumnezeului cel adevărat! Ori de câte ori israeliţii au căzut în idolatrie şi s-au închinat altor dumnezei falşi, au fost pedepsiţi cu adevărat. Fiindcă politeismul este fals; este creatura diavolului. S-a tras din nevoia oamenilor de a satisface golul, care s-a creat în sufletul lor, când l-au abandonat pe adevăratul Dumnezeu. Astfel, au deificat şi au cinstit ca dumnezei, pe cele zidite, puterile şi fenomenele naturii. Uneori, idolatria ajunge să ridice şi să cinstească alţi idoli, mai subţiaţi, precum ştiinţa, politica, sistemele de comunicaţii şi alte valori ale vieţii, precum banii, demnităţile, frumuseţea, desfătarea, etc.

Astfel, adoraţia şi datoria faţă de Unicul şi singurul Dumnezeu cu adevărat, se prezintă ca substitute al lui Dumnezeu. Cum însă poate cineva să cunoască pe Dumnezeu, să ajungă [aşadar] la adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu?

Ieron, tiranul din Siracousa, a întrebat pe filosoful Simonidis să-i spună ce este Dumnezeu. Filosoful i-a cerut ca termen [de răspuns] o zi. Când a trecut o zi, a cerut din nou ca termen alte două zile, ca să răspundă [la întrebare]. Şi după cele două zile, a cerut ca termen alte patru zile. Tiranul s-a mâniat pentru aceste amânări continui. Şi atunci filosoful i-a spus: „Cu cât cercetez mai mult această temă, cu atât mai greu mi se pare să răspund”.

Într-adevăr, „nemărginit şi cu greu de înţeles este Dumnezeu”, însemna Sf. Ioan Damaschin. Aşadar, firea lui Dumnezeu nu este posibil să o cunoaştem [noi] oamenii. Putem însă să dobândim o cunoaştere a energiilor şi a însuşirilor Sale. Fiindcă Dumnezeu, precum spune Sf. Pavel „nu S-a lăsat pe Sine nemărturisit” (Faptele Apostolilor 14:17). Aşadar, Dumnezeu nu s-a lăsat pe Sine fără mărturii, care să-L facă cunoscut şi accesibil nouă.

Părinţii Bisericii scris că nu putem să cunoaştem pe Dumnezeu, ci putem să cunoaştem cele „despre Dumnezeu”, aşadar însuşirile, energiile şi calităţile lui Dumnezeu, precum acestea se manifestează în relaţiile Sale cu lumea şi înăuntrul creaţiei materiale.

La această cunoaştere a însuşirilor lui Dumnezeu, ne va conduce în siguranţă Hristos şi adevărul Lui, care este [păstrat] în tezaurul Sf. Scripturi. (traducere din neo-greacă de Drd. Alexandru Prelipcean, după originalul: Elisabeta Stathis, To pistevo tou Orthodoxou Xristianou, Hronikon, eisigiseis, porismata Sinedriou Presbuterou Ieras Mitropoleos Dramas, Drama, 2000, pp. 41-43)