Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe

Harul divin, pierdut prin păcatul lui Adam, a fost redobândit şi dăruit oamenilor prin jertfa pe cruce a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

„Căci legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul prin Iisus Hristos au venit”(Ioan 1, 17)

Această putere sau energie care izvorăşte din jertfa de pe cruce, care îi îndreptează şi îi sfinţeşte pe credincioşii ortodocşi, nu lucrează în mod nemijlocit asupra acestora, ci este legată de anumite semne şi lucrări văzute.

Sfintele Taine sunt purtătoarele şi transmiţătoarele harului divin în mod real.

Fiinţa Tainelor

Sfintele Taine sunt lucrări văzute, instituite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi încredinţate Sfintei Sale Biserici Ortodoxe, prin care celor ce le primesc se împărtăşeşte harul nevăzut al Duhului Sfânt.

Tainele au o funcţie unificatoare a credincioşilor în Hristos şi în Biserica Ortodoxă.

Tainele au fost instituite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos:

„…iar harul şi adevărul prin Iisus Hristos au venit”(Ioan 1, 17)

Sfinţii Apostolii sunt: „iconomi ai tainelor lui Dumnezeu” (I Corinteni 4,1; I Petru 4, 10)

Partea văzută: Este rânduiala sau slujba stabilită de Biserica Ortodoxă pentru săvârşirea ei, cuprinzând:

Materia;

Actele făcute ;

Cuvintele rostite de săvârşitor;

Partea nevăzută :

Este împărtăşirea harului divin celor care le primesc ;

Scopul Tainelor fiind sfinţirea oamenilor, harul ce se împărtăşeşte prin ele se numeşte har sfinţitor.

Taina, deşi e rânduită de Biserica Ortodoxă, este expresia voinţei Întemeietorului Tainelor, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care lucrează nemijlocit în Biserica Sa Ortodoxă prin Duhul Sfânt, deci partea văzută lucrează în Taină nu de la sine şi prin sine, ci prin prezenţa Duhului Sfânt, în conformitate cu voinţa Celui ce le-a instituit.

La fiecare Taină există un săvârşitor şi un primitor.

Validitatea Tainei nu depinde de vrednicia morală a săvârşitorului deoarece principalul şi adevăratul săvârşitor este Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Necesitatea Tainelor

Sfintele Taine sunt singurele mijloace de împărtăşire a harului divin în mod real.

Tainele sunt absolut necesare pentru mântuirea şi sfinţirea credincioşilor ortodocşi.

Numărul Tainelor

Biserica Ortodoxă a mărturisit întotdeauna numărul de şapte Taine.

Sfânta Scriptură nu precizează nicăieri numărul Tainelor, dar conţine dovezi despre fiecare Taină în parte.

Sfânta Tradiţie nu precizează numărul Tainelor – la început noţiunea de Taină în sens restrâns nu este precis delimitată, prin acest termen înţelegându-se şi alte lucrări sfinte sau ierurgii.

Prima precizare a numărului Tainelor apare în anul 1274 în Mărturisirea de credinţă prezentată de împăratul bizantin Mihai Paleologul la Sinodul unionist de la Lyon.

Sfânta Taină a Botezului

Sfânta Taină prin care omul, prin întreita cufundare în apă şi prin rostirea formulei Botezului de către săvârşitor, din starea de robie a păcatului intră în starea harică, curăţindu-se de păcatul strămoşesc şi de păcatele făcute până atunci, fiind renăscut spre o viaţă nouă şi părtaş roadelor răscumpărării prin jertfa crucii, devenind membru al Bisericii Ortodoxe.

Alte numiri în Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie:

Baia naşterii a doua, naştere de sus, baie mântuitoare, scăldătoare sfântă, izvor sfânt, renaştere, luminare, sfinţire, apa vieţii veşnice.

Instituirea : înainte de Înălţarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos la cer:

„Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh…”(Matei 28, 19)

Materia : este apa naturală, curată, iar din Tradiţie s-a moştenit ca ea să fie sfinţită.

Formula: „Botează-se robul lui Dumnezeu (Numele) în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin”

Săvârşitorul: este preotul sau episcopul hirotonit canonic, în caz de nevoie poate fi şi diaconul sau chiar un creştin ortodox care n-a decăzut de la dreapta credinţă.

Primitorii: sunt toţi cei nebotezaţi care voiesc să se curăţească de păcatul strămoşesc.

Botezul sângelui: moartea martirică pentru credinţa în Hristos suferită de o persoană nebotezată.

Botezul dorinţei: dorinţa arzătoare a unui om nebotezat de a deveni membru al Bisericii Ortodoxe a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, împreunată cu pocăinţă, evlavie şi viaţă virtuoasă. Dacă un om nu poate primi Botezul dintr-o cauză pe care n-o poate înlătura, acesta se socoteşte a fi botezat cu Botezul dorinţei.

Sfânta Taină a Mirului

Sfântul Mir sau Mirungerea este Taina prin care noul botezat, îndată după Botez, primeşte harul Duhului Sfânt spre a se întări şi spori în noua viaţă dobândită după botez.

Alte numiri:

Ungerea mântuirii, împărtăşirea Duhului, confirmare, desăvârşire.

„Taină a punerii mâinilor” – modul în care se administra la început de Sfinţii Apostoli.

Harul primit prin Taina Sfântului Mir este necesar creşterii şi desăvârşirii moral-spirituale a celui renăscut prin Botez.

Instituirea: nu se cunoaşte momentul instituirii dar câteva fragmente vorbesc despre importanţa acestei Taine:

„Iar cel ce ne întăreşte pe noi … şi ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a şi pecetluit pe noi”(II Corinteni 1, 21-22)

„Să nu-L întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, întru care aţi fost pecetluiţi în ziua răscumpărării”(Efeseni 4, 30)

Materia: este mirul sfinţit, care se sfinţeşte de Patriarhul fiecărei Biserici Autocefale, înconjurat de tot soborul ierarhilor în funcţiune, în Joia Patimilor.

Formula: „Pecetea darului Duhului Sfânt” .

Săvârşitorul: este preotul sau episcopul hirotonit canonic.

Primitorul: este creştinul care a primit botezul. Biserica Ortodoxă administrează Taina Sfântului Mir îndată după Botez.

Sfânta Taină a Euharistiei

Numele vine de la cuvântul grecesc eucaristia = mulţumire – Mântuitorul nostru Iisus Hristos, înainte de a institui Taina la Cina cea de Taină, a mulţumit lui Dumnezeu prin rugăciune.

Sfânta Euharistie este Taina prin care, sub forma pâinii şi a vinului, creştinul se împărtăşeşte cu însuşi Trupul şi Sângele Domnului, prezente în mod real prin prefacerea elementelor (pâinea şi vinul) la jertfa euharistică de la Sfânta Liturghie.

Este cea mai însemnată dintre toate Tainele, deoarece în timp ce prin celelalte Taine creştinul ortodox primeşte numai harul divin, prin Sfânta Euharistie el se împărtăşeşte cu însăşi izvorul harului, cu Domnul Iisus Hristos întreg.

Sfânta Euharistie este prin excelenţă Taina unităţii Bisericii:

„căci o pâine, un trup suntem cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine”(I Corinteni 10, 17)

Alte numiri:

Cina Domnului, Ospăţul Stăpânului, Frângerea pâinii, Paharul binecuvântării, Paharul mântuirii, Paharul vieţii, Ospăţul iubirii, Dumnezeieştile şi înfricoşătoarele Taine, Împărtăşanie, Cuminecătură …

Instituire: Taina Sfintei Euharistii a fost instituită de Mântuitorul nostru Iisus Hristos la Cina cea de Taină, atunci când luând pâinea în mâinile Sale, a mulţumit şi a binecuvântat, a frânt şi a dat Sfinţilor Săi Apostoli, zicând:

„Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu…, apoi luând paharul şi mulţumind, a zis: Beţi dintru acesta toţi, acesta este sângele Meu, al legii celei noi…”(Matei 26, 26-28; Marcu 14, 22; Luca 22, 10)

„Aceasta să o faceţi întru pomenirea Mea”(Luca 22, 19)

Materia: este pâinea şi vinul – pâinea trebuie să fie de grâu curat, dospită iar vinul de asemenea curat, din struguri, amestecat cu puţină apă.

Momentul prefacerii este acela în care preotul liturghisitor rosteşte epicleza sau rugăciunea de chemare sau invocare a Duhului Sfânt peste darurile euharistice şi le binecuvântează, pentru ca Duhul Sfânt să le prefacă în Trupul şi Sângele Domnului.

Formula: „Încă aducem Ţie această slujbă duhovnicească şi fără de sânge şi cerem şi ne rugăm şi cu umilinţă la Tine cădem, trimite Duhul Tău Cel Sfânt peste noi şi peste aceste daruri ce sunt puse înainte, şi fă adică pâinea aceasta cinstit trupul Hristosului Tău, iar ce este în paharul acesta, cinstit sângele Hristosului Tău, prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt”.

Săvârşitorul: este episcopul sau preotul ca urmaşi ai Sfinţilor Apostoli.

Primitorii: sunt toţi creştinii care nu s-au despărţit sau n-au fost excluşi din Biserica Ortodoxă şi care s-au pregătit pentru primirea Sfintei Euharistii prin Taina Pocăinţei.

Efecte:

Unirea celui ce se împărtăşeşte cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

„Cel ce mănâncă trupul Meu şi cel ce bea sângele Meu petrece întru Mine şi Eu întru el”(Ioan 6, 56)

Curăţirea de păcate şi arvuna vieţii veşnice.

Garanţia învierii şi a nemuririi. (sursa: http://marturisitorortodox.ablog.ro)